Încă e neobișnuit de cald, dar se simte totuși toamna, își face loc, încetișor, mai ales în serile ce se răcesc brusc, după ce apune soarele sau dimineața, înainte să răsară, în bruma din iarbă și de pe mașini. Se și vede-n frunzele copacilor îngălbenite, în lanurile de porumb ce foșnesc, veștejite, în boabele strugurilor copți, copți. Nucile-s culese cu sacii de hoardele de turci care bat fără rușine și fără milă ramurile nucilor înșirați de-a lungul bălții, hulpavi și nesătui. O să regăsesc miezul de nucă ambalat în pungi pe rafturile magazinelor turcești, la 7-9 euro la o juma’ de kil, deștepți turcii ăștia, nu? Io cu jenă mă aplec să le iau pe cele care-au căzut bătute de vânt, ei n-au nicio treabă, de parcă-s în pașalâcul lor, își umple sacii, plasele alea imense, de rafie, pe care de-abia le cară la mașini. Sunt și eu pofticioasă, dar când știu că nu-i al meu, nu pun mâna. Sau ok, e domeniul public și nucii ăia-s ai tuturor, așa că las și la alții, că nu-s singura locuitoare din Hamme care are acces la ei și nici nu m-apuc să fac negoț. Barbari.

Dacă vine-o foamete, suntem haliți, păpați ăștia cu bun-simț, n-avem nicio șansă să supraviețuim. Cei fără scrupule, fără jenă, fără bun-simț o să reziste, ăștia rămân pe Pământ, nu noi!

Io-i tot zic la Adi să-nvețe să tragă cu arcul, să vâneze, s-aprindă focul fără chibrituri, să facă o colibă etc., da’ nu m-ascultă!

Am început să caut pe net lecții de supraviețuire, mă uit la toate emisiunile de pe National Geographic cu Bear Grylls, nu se știe frate ce ne așteaptă, așa că, pregătiți-vă din timp! În seara asta io mă duc pe baltă, dacă o să vedeți o mogâldeață camuflată, cățărată prin copaci, cu-n sac în spate, io-s! Îmi fac și io rezerve, ca veverițele, în scorbură, de nuci.

Bine, dacă o să mai găsesc, c-au fost turcii deja și nu știu zău dac-au mai lăsat ceva.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

19 septembrie 2020