Ce făcută-nefăcută era să facem! Ne făceam de mândra minune, poate că mai aveam de dat și declarații pe lângă explicații!
Domnul consort are nevoie de nu știu ce lame speciale la bărbierit, că-i mai flocos decât un urs, dacă vrea să folosească din astea ordinare, de tri lei, ori le înfundă, ori se irită, așa că are un aparat la care-i cumpără lamele separat. Chestia-i că pe mine nu se prea bizuie, că-s multe feluri și io le mai încurc, tot așa cum nici să-l bărbieresc nu-mi dă voie, o zîs că nu riscă să-i tai beregata, așa că fiecare-și rade barba lui. 😁😜 Bun. Duminică am fost la cumpărături și, când puneam ce cumpărasem înapoi în coș, după ce erau scanate de tanti de la casă, am văzut lamele-n cutie, nu-l văzusem însă pe Adi să le pună-n coș, dar pentru că erau marca „fusion-nu-știu-cum” am zis că-s ale noastre și, pentru că n-aveam plasă, le-am băgat direct în geantă, alături de restul chestiilor ce erau mai mărunte. Am plătit și-am dat să plecăm, ca noroc că am făcut cum fac de obicei, verific bonul de la casă, am pățit-o de destule ori să ne fie trecut același produs de două ori sau reducerea promisă la raft să nu se regăsească și pe bon. Mă tot uit pe bon, mă tot chiorăsc, mă uit și-n geantă și-i arăt cutia cu lamele la Adi și-l întreb, să fiu totuși sigură, „Tu ai pus-o-n coș?”. Mirat că erau încă în cutia de plastic mare, Adi zice da, doar că după scanare, cutia aia ar fi trebuit desfăcută de casieră și doar pachetul cu lame ar fi rămas. Hm… Eram la doi pași de ieșire, unde-s alarmele antifurt. Mă uit iar pe bon, culmea, lamele nu apăreau. Bineînțeles c-am făcut stânga-mprejur și ne-am întors la casă, la o alta, că aia la care fusesem noi era deja închisă. Se uită tanti la cutie, la bon și da, într-adevăr lamele nu apăreau, baiul era că erau încă în cutie, care-n mod normal trebuia deschisă de casieră și lăsată acolo. No, dacă mai făceam doi pași, pornea alarma. Apoi probabil că venea cineva să ne verifice coșul cu cumpărături și bonul și-mi găsea cutia vieții-n geantă, nici măcar în coș! No, explică-i, dacă poți! Ne făceam de mândra minune? Ne făceam! Hoți cu acte-n regulă, ce mai! Ne-a ferit bunuțu’ Dumnezeu și îngerelul dar și mania asta a mea, de-a verifica bonurile de casă. Câteodată chestiile mărunte îți dau cele mai mari bătăi de cap!
Cu drag și cu iubire,
Aura.
15 septembrie 2020
Ups, da, ar fi fost greu de explicat. Bine că n-a fost cazul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne-s mulțam!
ApreciazăApreciază
Pentru mine a fost mare minune odată. Fiind în Belgia, am făcut cumpărături și achitasem un gel de duș și încă ceva, nu imi mai amintesc, probabil la fel niște lame de ras sau un spray, însă uitasem să le iau. Am ajuns acasă și mi-am dat seama că de achitat, am achitat, dar nu le-am luat. Zic, deja nu-i mare treabă, nu mă mai îmbogățesc cu acei bani. După vreo săptămână, am trecut pe lângă acel magazin și aud cum cineva tot strigă: Madame, madame! Întorc capul și văd cum o doamnă fuge din urma mea cu gelul și ce mai luasem să mi le dea fiindcă le uitasem 🙂 Daaa, la noi în RM nu aveam nicio șansă să văd așa ceva 🙂🙂🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce frumooos! Multumesc, Emilia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană