E multă pace-n înserare. Întreruptă de-un biet nebun, ce cântă-n gura mare pe stradă, ceva ce-mi sună și mie cunoscut. Mă trezesc că lălăi și eu un gând, cu el. 🙄 Și de țânțarii înfometați, pe care sper să-i țin la distanță cu două lumânări, cu-aromă de lâmâie. Vecinu’ face grătar, mirosurile mă amețesc și-mi amintesc că (iar!) mi-e foame. Nu, gata, în seara asta nu mai mănânc, e prea târziu. Cu tot cu lumânările aprinse un țânțar m-a înțepat și-ncep să mă scarpin temeinic. Aaa, păi e de bine, când te mănâncă-n palmă, capeți bani! 😁 Fac o cruciuliță pe locul unde m-a-nțepat, scuip de trei ori și zic în gând: „Doamne dă!”, cum m-a învățat bunica. Of, vecine, acuma serios, la ora asta se fac grătare? Chiar nu ți-e milă? Înghit în sec și mușc dintr-un măr. Rufele nu s-au uscat, cred c-o să le las, în premieră, afară. Nu mai am niciun chef să le adun. Las’ să rămână peste noapte pe terasă, mâine o să se usuce, se anunță foarte cald. Mâ uit hipnotizată la flăcări, cum danseazâ, se unduiesc, pâlpâie și răspândesc aroma de lămâie. Nu mai aud nici țânțari bâzâind prin preajmă, deci au efect.
E multă pace-n înserare. Acum nu mai e-ntreruptă de nimic.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
12/09/2020