Uneori te-apucă furia. Da’ o furie din aia inexplicabilă, cu înțepături la ficat și dorința acută de-a sparge ceva. O simți o zi, două iar în a treia îți dai seama că nu-i defel inexplicabilă, din contră, are toate explicațiile și logica din lume. Da, ești îndreptățită să fii furioasă, să ai nervi și să-ți vină să lovești ceva. Dar nu o faci. În schimbi te-ascunzi și plângi muțește, înăbușit.
Uneori simți o frică teribilă, de te iau durerile de rinichi, crampele și durerea radiază până-n față, de nu mai știi ce te doare, iar expresia „faci pe tine de frică”-i perfectă, reflectă exact ceea ce simți.
Uneori fierea ți se revoltă și-ți ajunge-n gură gustul amar de trădare, de frustrări acumulate și de dezamăgiri.
Uneori de sufoci de-atâta tristețe, de-atâta durere, de-atâta amărăciune reprimată, înghițită, ascunsă, depozitată în plămâni. Respiri greu, răcești des, ai palpitații, insomnii.
Uneori plângi fără rost, uneori râzi prea tare, uneori te bucuri prea mult, uneori ești prea fericit.
Dar de cele mai multe ori încerci doar să faci față emoțiilor care te-ncearcă, care te stăpânesc, care te dau peste cap.
De cele mai multe ori nu faci altceva decât să supraviețuiești.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
10/09/2020
Aura B. Lupu 
Cele mai multe boli apar din cauza emotiilor haotice. Eu am fost un vartej de furie cam toata copilaria si adolescenta, nu e de mirare ca am avut probleme cu fierea. Daca reusim sa echilibram cat de cat emotiile, vedem cum organismul se reface usor-usor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, uneori însă-i greu de găsit echilibrul, tare greu. 😥
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ohoho, stiu, e de durata procesul si cand te dregi pe o parte, te ia pe alta. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Japonezii mai întâi, iar mai apoi le-au urmat exemplul și unele firme vestice, s-au gândit că toate aceste emoții înăbușite au nevoie de eliberare și au inventat sălile de recreație. Niponii au mers și mai departe de atât. Numai sportul părea că nu reușea să le destindă nervii supraîncercați, simțeau nevoia de mai mult și atunci au creat sălile de eliberare. Pur și simplu intri acolo și spargi oglinzi, vase de ceramică ori sticlă, bibelouri, ce au în cale… Nebunie controlată! N-am văzut, am citit. Eu nu-mi permit așa ceva. Am doar ambalaje din acelea de plastic, cu bule mici de aer, care fac „plici!” când le strângi între degete. Poate că nu e la fel de eficient, dar este categoric muuult mai ieftin 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ioooi, ce-aș vrea să găsesc așa o sală! Da’ fără oglinzi, că m-am săturat de ghinion! Mersi de idee, Condei! Ia să văd, poate că avem pe-aici așa ceva. 😁🙄🤪
ApreciazăApreciat de 1 persoană