re-post

Când suferi de-o boală nevăzută, cel mai frustrant, enervant, deranjant e când trebuie s-o dovedești. S-o explici, s-o demonstrezi. Cum, tu ești bolnav? Nu se poate, dar arăți atât de bine! Păi de arătat, oi fi arătând io bine, întrebarea-ntrebătoare (sau de-un milion de euro💰💰💰) e: dar cum mă simt? De parcă a trecut buldozerul peste mine, și înainte, și înapoi, da-n rest îs bine! 🤪
Poți arăta minunat și extraordinar (trăiască fondul de ten și feștelile!) dar pe dinăuntru să simți că ești praf, mucegăit, gata-gata să te dezintegrezi, prăbușești, clachezi.
Perfidia bolilor nevăzute asta este, ele fix așa-s duse: pe nevăzute.
Mulți din cei care te văd râzând, arătând bine, bucurându-te de viață și fiind fericit, când aud că de fapt ești bolnav, nu te cred. Te privesc cu suspiciune, te bănuiesc că joci teatru și că te prefaci.
Eee, bolnav, tocmai s-a întors din vacanță, acolo n-a mai fost bolnav?
Ba da, și acolo suferă și are aceleași simptome, și acolo se sufocă, amețește, are dureri etc., poate că doar mai puține, nu la fel de dese și nu la fel de intense. Și, doar ca să dea dreptate celor care-l bănuiesc că se preface, n-o să-și refuze ocazia de-a se simți ceva mai bine! Sau, mai bine zis, nu ar trebui să o facă!
Multă vreme m-am simțit vinovată când, diagnosticată cu Burn-out, n-am mai putut să muncesc. Mi-era rușine să recunosc că nu-s în stare nici să-mi fac curățenie în casă, să gătesc, să funcționez măcar cât de cât!
Cum, dar ești atât de plină de viață, de veselă și optimistă! Da, îs, și tocmai de asta am trecut peste boală și durere de atâtea ori. Dar am avut destule zile în care n-aveam energie nici să urc câteva scări, să țin brațele ridicate ca să mă spăl pe cap mi se părea un capăt de țară, să ies din casă și doar câțiva pași era peste puterile mele. Și asta în timp ce arătam bine, pentru cei care nu mă cunoșteau. Poate doar un pic mai obosită, mai încercănată… Pentru Adi și băieți însă era evident că nu eram Aura pe care o știau și că nu-s de fapt deloc ok.
Nu vă mai explicați bolile, nu mai încercați să dovediți nimic. Să nu vă fie rușine că boala voastră-i nevăzută, asta nu înseamnă că nu-i adevărată sau că-i nevoie să o demonstrați.
Nu vă simțiți vinovați dacă, în boala voastră nevăzută, aveți momente bune, aveți și zile fericite. Nu vi le refuzați. Doar ca să cântați în strună celor care nu vă cred, nu merită!
Pentru că fiecare moment de bucurie, fiecare zi de fericire, vă aduce un pas mai aproape de ceea ce visați: să vă vindecați.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
01/09/2019

2 gânduri despre „re-post

  1. Din pacate, traim intr-o lume care stie mai bine cum se simte celalalt decat el insusi, intr-o lume care pune etichete, care judeca cu o usurinta infricosatoare… In astfel de situatii, e importata familia e cei foarte putini prieteni adevarati, in rest, „cainii latra, ursul trece”… Te imbratisez tare

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.