LANȚURI

Mulți, mulți ani am dat vina constant pe toți ceilalți, pe viață, pe soartă, pe Dumnezeu. Toți erau de vină, numai io eram imaculata Aura. Eram pe naiba! Din cauza că la 18 ani am primit primul șut în cur de la viață și din cauză că ai mei au fost prea severi, m-am măritat cu un ticălos bețiv și agresiv, apoi din cauza sărăciei, a lumii în schimbare de după ’89 am plecat în lume, din cauza oamenilor răi și invidioși am suferit ș.a.m.d. Așa credeam, că dacă arunc vina-n cârca altora, io mă absolv de orice vină, de responsabilitate, sunt doar o biată victimă a circumstanțelor, a vieții ăsteia de ratat. Și dă-i cu ioi, și dă-i cu vai! Jucam perfect rolul de victimă, acrindu-mă continuu, înfierându-mi inima, amărându-mi sufletul și păstrând intacte toate sentimentele de ură, furie și ranchiună pentru abuzatorii mei. Bolile evident că n-au întârziat să apară una după alta, tot mai grele, tot mai complicate. Pân-am zis stop joc. Vorbeam cu băieții mei când am avut flash-ul ăsta, era vorba despre ceva la locul de muncă al celui mare și-l sfătuiam să nu accepte nicio tâmpenie sau măgărie din partea nimănui, că uite, nu ex-ul a fost de vină că m-a bătut, ci io am fost proastă c-am stat să mă bată! A fost o revelație, mi-am dat seama că rostisem un mare adevăr. Toate hotărârile luate, eu le-am luat, nu mi-a pus nimeni pistolul la tâmplă să le iau. Iar dacă n-a ieșit cum trebuie, a fost fix vina mea, a nimănui altcuiva, eu sunt responsabilă pentru tot ce s-a întâmplat și se întâmplă în viața mea.
E greu să-ți asumi vina și responsabilitatea pentru viața ta, nu-i ușor de digerat, e mai simplu să ne descotorosim de orice vină și să îndreptăm degetul doar spre ceilalți. De simplu-i simplu, dar oare e și corect? Io zic că nu, acum. După atâta timp am înțeles că da, doar tu, și numai tu ești responsabil pentru viața ta. Asumă-ți greșelile, recunoaște-ți eșecurile și eliberează-i pe toți cei cărora le dădeai din puterea ta păstrând ură, ranchiună, neiertare, supărare, invidie etc., și pe care-i investeai practic cu puterea ta. Sentimentul de ușurătate, de libertate, de mulțumire, e de nedescris. Io impresia asta am avut-o, de parcă niște corzi groase s-au rupt, s-au tăiat, s-au desprins.
E o responsabilitate mare să preiei frâiele vieții tale, dar nu-i mai bine așa?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
23/08/2020
Ora 23:32
„Trăirile Aurei” o găsiți pe site-ul editurii Libris, aici:
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB9…
Mulțumesc!

8 gânduri despre „LANȚURI

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.