bosumflare

Fii bună, blândă, îngăduitoare, răbdătoare, plină de compasiune, empatică, generoasă, amabilă, iertătoare bla, bla, bla. Uite, azi n-am chef să fiu așa. Azi vreau să fiu altfel. Azi vreau să fiu exact pe dos. Aspră, severă, bosumflată, nerăbdătoare, nemiloasă, insensibilă, neiertătoare, zgârcită și rea. Cumplit de rea. Ce? Nu mă credeți?! Nici io! Dar recunosc că uneori mi-ar plăcea să fiu așa. Ar fi mult mai simplu și mai ușor de trecut printre cei care-s din născare așa. Mă-njuri? Te-njur! Mă lovești? Te snopesc. Mă agasezi? Te scot din viața mea! Mă jignești? Adio! Obosești de la un timp să tooot întorci obrazul, să tooot încerci. Să prăbălești, cum se zice pe la noi. Trebuie să înveți să răspunzi și altfel, nu doar cu bunătate și empatie; trebuie să spui fix de la obraz: „N-am chef! Nu vreau!”. Chiar dacă asta-ți va atrage un val de „Vai, da’ ce rea s-a făcut!”, tu ești bună cu cine trebuie. Adică cu tine însăți. Când tot rupi din tine ca să-i mulțumești pe alții, când toot cedezi, lași de la tine, să nu te miri că te îmbolnăvești. Învață să mai fii și rău dar bun cu tine, învață să spui un mare NU celorlați și-un și mai mare DA, ție. Învață să fii cum erai când erai copil și ceva nu-ți convenea. Chiar dacă mama te strângea de mână s-o saluți pe tanti aia, ce avea un neg pe barbă, din care ieșea un fir de păr scârbos, tu aveai gura încleștată și nu puteai în ruptul capului să-i zici „Săr’mâna!”, nu puteai și gata, deși apoi acasă o-ncasai pe coajă. Sau refuzai să-l pupi pe nenea și să i te așezi în brațe, indiferent cât stăruiau ai tăi, indiferent cât de larg zâmbea și ce bomboane-ți oferea, tu îi vedeai colții galbeni și ochii prea aprinși, știai că are mâinile prea fierbinți, prea lipicioase, așa că erai căpățânoasă, neprietenoasă, erai fetiță rea, ce-apoi stătea la colț.

Un NU spus altora la timp, e un DA pentru tine, exact când trebuie.

Ascultați-vă instinctul, vocea aia interioară, care v-ar putea salva la timp. Chiar dacă pentru ceilalți s-ar putea să pară că-i o răutate, un egoism, o bosumflare fără sens, pentru tine-i fix ce trebuie. Și mai ales când.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22 august 2020

6 gânduri despre „bosumflare

  1. Mai am de muncit la asta. Nu-i greu de zis nu, nu-i greu de ripostat. Cel mai greu e cu remuşcările. Că mă cert singură după ce se mai întâmplă să mă revolt şi eu, să mă apăr, să nu permit oricui să mă jignească. Nu puteai să taci, nu puteai să-l laşi în pace, nu puteai să… of!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.