O poză mi-a amintit că v-am promis continuarea poveștii:

https://aurablupu.com/2018/11/01/efectul-gloria/

cu coada avionului… 😀

Tot la București zburam și-atunci, iar locurile noastre erau în spate. Convinsă că io am locul de la geam, când l-am găsit ocupat m-or apucat bâzdâcii și-am început să mă agit și să pufăi ca un copil ce nu-și primește acadeaua. Adi, împăciuitor, a-ncercat să mă liniștească, șoptindu-mi să-i dau pace omului că no, și de pe locul din mijloc vedeam pe geam bugăt de bine. Io, cuminte, l-am ascultat, rânjind însă în sinea mea că lasă că le-o coc io lor, cu geamul lor cu tot (adică și la nenea, și la Adi). Zborul a fost ok, de data asta n-am mai reușit să-l panichez, oricât m-am străduit cântându-i în urechi „ioooon-buf”, Adi a rămas senin și amuzat, ba începea să facă și el glume.

Tot hlizindu-ne și chicotind noi ca doi puradei, pe nenea…