Nici de data asta vremea nu se abate de la regulă, după așa caniculă, vine furtuna. Soarele a apus roșu-roșu, am apucat să-i fac doar o poză și-a și dispărut, speriat și el de norii negri și de tunete. O parte din mine se bucură, se mai răcorește puțin, dar dacă rămân norii, nu mai văd în noaptea asta perseidele, când vor fi în „vârful” lor. Copacii foșnesc, păsările zboară și ele speriate, s-a-ntunecat brusc. Cu colțul ochiului văd lumina fulgerelor, chiar în timp ce scriu. Mmm, să simt vântul pe față e atât de plăcut! Încă nu plouă aici, dar în depărtare se vede cum toarnă, norii s-au unit cu pământul, acolo-i sigur rupere de nori. Mare-i puterea ta, Doamne! Ferește-ne numai de rău și dă-o curată! A, și încă ceva, după miezul nopții te rog io, împrăștie norii, să văd totuși ploaia de stele. 🌠🌠🌠

Cu drag și cu iubire,
Aura.
11/08/2020