Ce mult mi-au plăcut răspunsurile voastre la exercițiul ăsta de imaginație, “Dacă te-ai putea întoarce în timp, la 18 ani, ce ți-ai spune?”. Au fost niște răspunsuri ce mi-au făcut pielea de găină, sunteți minunați și extraordinari, măi oameni buni!
Dar acum hai să răspund și eu, că așa se cade, nu?
Io în primul rând aș lua-o pe Aura aia în brațe și-aș ține-o strâns-strâns, până aș simți că mă contopesc cu ea. Apoi i-aș șopti la ureche “Te iubesc, fătuchiță!” și-aș privi-o adânc, în ochii ăia naivi, curați și verzi, și i-aș zâmbi. Aș lua-o de mână și-aș duce-o la cireșul ei, din “fundu’ gredinii” (fără cocoțat în el, că acum nu mai e cine!) și așezate-n iarbă, sub ramurile lui, i-aș spune că-i extraordinară, că-i frumoasă, că-i o Aură unică și veritabilă cum alta-n lume nu-i. Să nu creadă pe nimeni și nimic altceva, să aibă încredere în ea, să-și urmeze toate visurile dar să nu mai fie tutulucă și să nu se mai mărite la 21 de ani. Să nu creadă că inima ei sfâșiată, atât de devreme, nu se va repara, ci să știe că, din contră, va deveni mai puternică, mai plină de iubire. Să nu se mai simtă vinovată de nimic și să nu se mai mulțumească cu puțin.
Iar pe brunetul pe care-l va vedea coborând niște trepte, să-l oprească și să vorbească cu el. Atât.
Și-aș pleca împăcată, știind că a aflat tot ce trebuia să știe, la 18 ani…
Cu drag și cu iubire,
Aura.
25/07/2020
P.S. A, da, i-aș mai spune să-și urmeze (musai!) pasiunea pentru scris.
(Poza nu-i de la 18 ani, ci de la încă vreo 10 în plus, da’ alta n-am găsit rapid) 😁



Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul