Bine și rău

Te năucește. Te amuțește. Te revoltă și te scârbește. Reacția semenilor. Semeni? Neinspirată exprimare. Hiene, șacali, asta suntem. Rupem carnea de pe oase, molfăim suflete rânjind satisfăcuți, lovim fără milă în cei căzuți, prinzând brusc curaj, în turmă, îndemnându-ne unii pe ceilalți, în fața celor deja doborâți. Cum putem fi atât de insensibili, lipsiți de empatie, atât de negri pe mațe și în inimă încât să nu ne pese absolut deloc de suferința unui om? Cum să-l faci în toate felurile, cum să-l jignești și să-l adâncești mai tare-n supărarea lui? Cum mai ai curajul să te declari creștin? Nu-l crezi că suferă? Treaba ta, dar taci măcar, nu-l mai înjura. Nu crezi că-s reale lacrimile lui? Foarte bine, e alegerea ta, dar ignoră-le, nu-l judeca! Nu-i înghiți povestea, balivernele? Bravo, dar măcar nu îl huli, nu îl scuipa!

Nu mai hrăniți starea asta de neîncredere, de asmuțit unii pe ceilalți, de clănțănit și de mușcat. Când ar trebui să fim uniți în vremurile astea încercate, când ar trebui să ne rugăm unii pentru ceilalți, suntem atât de dezbinați!

Oare când o să înțelegem că NU asta-i calea? NU asta-i rezolvarea. NU asta-i soluția.

Dacă nu suntem în stare să facem BINE, măcar să ne abținem să facem RĂU.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

22/07/2020

8 gânduri despre „Bine și rău

    1. Foaaarte încet! Mai adineauri (într-un comentariu pe la Issa) mă declarasem eu optimist, așa… mai mult de dragul cuvântului, cred 🙂 Dar chiar aș vrea din toată inima să fiu. Ori măcar să las un singur „a” în exclamație și să nu par chiar într-atât de neîncrezător. Hm! De parcă ar conta cum par, nu cum sunt…

      Apreciat de 3 persoane

      1. Eu chiar sunt optimistă, dar câte-un val din ăsta de ură mă mai dă peste cap. Ca noroc că-mi trece. Tu să fii cum ești, Condei, că ești bine, o țâră de optimism, din când în când și-i numa’ bine! 😉

        Apreciat de 1 persoană

  1. Niciodată, Aura, niciodată! Eu am încetat să sper. Am schimbat însă foaia. Tu mă ştii, ţi-am mai şi zis, că simţim şi gândim la fel când e vorba de frumosul din jur şi de cel din oameni. Dar nu mai pot. Aşa că eu nu mai sper ca cei care se hrănesc cu ură să se mai îndrepte vreodată. Sper însă ca toţi ceilalţi să nu cadă niciodată, să rămână calzi şi luminoşi, măcar cât să-i treacă în umbră pe cei dintâi. Pe mine m-a speriat toată ura asta revărsată în perioada asta. Ce creştini, Aura? N-au nicio treabă cu asta…

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns la Magda Magdi Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.