Vis de vară

N-a fost o zi frumoasă, a fost o zi de vis. Să dorm până la 9 jumătate, (și-atunci că m-a trezit bărbatul) de multă vreme n-am mai dormit. Să-mi beau cafeaua uitându-mă la pădure, în razele soarelui, pe terasă, ascultând păsările în locul traficului, nici asta n-am mai făcut, de și mai mult. Apoi să merg în drumeție, printr-o pădure deasă, pe lângă o apă rece și limpede, cu povârnișuri, bolovani, punți peste apă, cărări abrupte, ici și colo prin noroi dar în rest curat, curat, (pe tot traseul de o oră n-am găsit niciun ambalaj aruncat, niciun pet, nicio hârtie, șervețel, nimic), asta nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Partea cu curățenia, mai ales. Am întâlnit în expediția noastră vreo cinci oameni, atât. Nimeni nu vorbea tare, toți au zâmbit, toți ne-au salutat „Bonjour!”, o fetiță cu niște ochi incredibili de albaștri ne-a fixat insistent și ne-a repetat, dând și din mânuță, c-o voce subțirică, pițigăiată, același „Bonjour!” graseiat, să fie sigură c-o auzim.
Am găsit frăguțe! Le-am savurat, după ce-am încălecat un trunchi căzut, pe lângă care creșteau tufe neatinse, coapte-coapte. Ce aromă, ce dulceață, ce senzație!
M-am spălat în apa rece, limpede, de o culoare aurie, traseul pe care l-am urmat avea numele de „Balada minei de aur” (prin 1800 cică aici ar fi fost căutători de aur), dar n-am găsit nicio pepită, din păcate. În schimb am găsit un fluture. De fapt m-a găsit el pe mine, prima dată l-am văzut pe drum, Adi a început să-i facă poze dar nu i-a plăcut, a zburat și, la fel ca acum trei ani, s-a așezat, de data asta nu pe-un deget, ci pe un picior. A stat bine mersi, deschizându-și aripile-n voie, io abținându-mă să nu izbucnesc în râs, mă gâdila cum se tot foia, s-a întors în toată splendoarea lui, de parcă ar fi știut că vreau să îl pozez. A decolat când au trecut pe lângă mine doi turiști, care n-au văzut din depărtare motivul pentru care stăteam io încremenită-n mijlocul cărării, abia când au trecut pe lângă mine și fluturele a zburat și-au dat seama și și-au cerut repede iertare. Eh, asta a fost, a plecat după ce mi-a mai dat o raită, de parcă și-ar fi luat rămas bun.
N-a fost o zi frumoasă, a fost o zi perfectă. Acum trei ani am luat-o-ncetișor la vale. Acum cred c-o s-o iau de-a dura, rostogolindu-mă la fel ca în copilărie, când din vârf de deal ne dădeam drumul, râzând și chiuind, la vale. Fără frică, doar trăind intens și bucurându-ne nemăsurat. Amețiți, plini de iarbă, frunze, cu hainele boțite, roșii în obraji, dar fericiți. Deplin.
Cu drag și cu iubire,
12 iulie 2020
Aywaille
107639861_279890416633379_2979683054121241692_n107601421_316784786391910_7268751784098538402_n107596299_2976710429108651_907721549183905267_n107694720_913672779147354_896358490308267346_n107704883_3776413445718783_2731988779609905112_n107634502_2582888435304379_4570299530116282299_n107660479_280035883222294_7690392913228079474_n107664225_585382032172178_4378631901816968947_n107603224_670334123517647_5850582177107536826_n

4 gânduri despre „Vis de vară

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.