O oră în aer liber, plimbându-te încet, uitându-te la apă, cer, flori, fluturi, iarbă, nori, ascultând vântul și păsările, e cea mai bună terapie, face mai mult decât orice pastilă, orice hap. Simți cum tot ce te apasă, tot ce te îngrijorează, se scurge în pământ. Lași grijile, gândurile să dispară, le pui pe fiecare, așa cum vin, în câte-un balon colorat, roz, albastru, galben, roșu, verde, și le dai drumul, spre văzduh, rând pe rând. Inspiri adânc pe nas, expiri pe gură, cu zgomot: huuu. Greutatea din umeri, durerea din tâmple, golul din stomac și nodul din gât se estompează încet-încet, până rămâne doar amintirea lor. Zâmbești. Doamne, ce lume frumoasă ne-ai creat!

Mulțumim, Doamne!

Te întorci acasă obosită, dar fericită. C-ai mai văzut o parte din frumusețea ei. Că te-ai mai bucurat un pic de ea. C-ai avut parte de cea mai bună terapie.

Aer. Soare. Vânt. Și apă. Și dragoste. 💝 Care rămâne cea mai cea. 💝

Cu drag și iubire,

Aura.

05/07/2020