Când zici c-ai ajuns la fundul borcanului, gata, s-a terminat, nu mai poți… și tot mai găsești putere, tot mai poți încă puțin.
Când zici că ți s-a acrit de lume, de durere, de neputință… și tot mai găsești o linguriță de miere uitată-ntr-un colț, pe undeva.
Când zici că-i gata, s-a sfârșit, ajunge, pui punctul final… și tocmai ce vezi apărând după el încă două, și-s trei în total, punctul ăla se transformă în puncte de suspensie, devine un “Va urma”. Ți se deschide o nouă cale, capătul ăla de drum nu-i decât un nou început.
Și nu e frumos?
Toate rănile acoperite cu miere se vindecă mai repede. La fel, toate durerile, suferințele, supărările, necazurile, trec mai repede când se toarnă din belșug peste ele ceva; un singur ingredient e destul: iubirea.
Și nu e frumos? Ca orice nou început…

Cu drag și cu iubire,
Aura.
14/06/2020