Păcăleala la burn-out știți care e? După ce dă cu tine de toți pereții și-ți coboară sfinții-n cap, mai ceva ca o cărturăreasă enervată că nu i-ai cumpărat perdelele, te lasă (vezi Doamne!) în pace, te simți un pic mai ok; și-apoi să vezi, nenică, lovitura de grație, când în loc de sânge simți că-ți curge prin vene plumb, când te doare fiecare cm de pielicică, zici că oasele ți se lichefiază, te scurgi, te topești, te dizolvi. Ce urcat trei scări amărâte? Ți se taie picioarele și răsuflarea ca după un maraton! Tot ce poți face este să aștepți. Degeaba te împotrivești, degeaba te enervezi, ești ca o gelatină, ca un albuș de ou. Ați încercat vreodată să scoateți o bucățică mică din coaja de ou căzută în albuș? Cam tot așa-i și încercarea de-a funcționa normal, când ești în burn-out. Simți că aproape-i dai de capăt, hai că l-ai prins, și-n ultima secundă-ți scapă iar printre degete și-i înapoi în maglavais.
Ce poți face? Absolut nimic, decât să zici adânc: “Fuck it!”. Și să-i dai timp.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
12/06/2020