Da, știu că n-am o casă „pico-bello in orde” cum zic belgienii, adică pusă la punct, impecabilă, da’ după cum i-am zis și lui Adi adineauri, nu-mi pasă nici cât negru sub unghie că nu-i așa! Io o iubesc așa cum e și mi-e dragă de nu mai pot! Mai sunt încă multe de făcut la ea, știu bugăt de bine, dar am văzut destule case ale multor prieteni de-ai noștri, belgieni, care arătau foarte bine, dar nici una n-a fost impecabilă, fiecare mai avea ceva de retușat, finisat, schimbat etc. Și-s belgieni care-s de generații întregi aici, care-au pornit cu bani serioși la drum, care au moștenit sau dobândit averi, cu locuri de muncă bine plătite încă de pe băncile școlii, care cunosc bine legile și drepturile lor, cu relații peste tot și care știu bine unde, cum și la cine să apeleze, adică au avut podină bună, cum se zice pe la noi.

Una-i să te naști aici, să pornești în viață cu câteva zeci de mii de euro în cont, cu sprijin din partea familiei cât încape, și alta-i să vii la 36, respectiv 41 de ani și să-ncepi de la zero. Așa că vreun termen de comparație nici nu-ncape-n discuție și nu-mi pasă defel că n-am o casă bine pusă la punct. Mie îmi pare nu bine, ci extrem de bine că am casa mea, dorm sub acoperișul meu și c-am reușit să am ce mulți alți belgieni nu au, care cu tot cu ajutorul familiei și-al statului belgian încă locuiesc în chirie și din ajutor social. Și tot ce-am realizat până acum a fost pe munca și pe zoala* noastră, pe-a nimănui altcuiva! Așa că să-mi fie rușine că n-am baia finisată, că mai am uși neschimbate sau alte chestii de făcut? Ba nu mi-e frate, îs chiar mândră iar cui nu-i place, să nu-mi mai calce pragul, că-i mai dau și șuturi în fund! Am mai scris io odată despre asta,

https://aurablupu.com/2018/02/26/my-house-my-rules/

cine vine la mine, vine pentru mine în primul rând, nu să mă bârfească și să mă povestească peste tot, dacă am prafu’ șters și casa impecabilă, că dacă face asta, a pus-o de mămăliga iar pragul nu mi-l mai calcă-n veci!

Da, știu că n-am o casă „pico-bello in orde„, da-i a mea, no! Și mi-e dragă de nu mai pot! Mai ales acuma cu acoperișul renovat, cu podul izolat, deși mi-a venit să plâng văzând factura, deși au fost atâtea probleme cu lucrările și necazurile s-au ținut lanț, când mă uit și-o văd din stradă cum îi lucește acoperișul, îmi vine să o țuc de drag!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

11/06/2020

*zoala – strădanie