Nervi. Încordare. Stres.

Nervi. Încordare. Stres. Plâns. Zgomot. Praf. Mizerie. Vecini suparăți. Neînțelegători.  Patroni neserioși. Lucrări (cică) neașteptate, care mai ca îți provoacă și-un infarct atunci când îți prezintă costurile. Durere-n gât. Tușit. Lăcrimat. (Și de la plâns, dar și de la praful ce te sufocă în casă!) Și iar nervi. Și iar stres. Și de la capăt iar…

Când vă hotărâți să faceți o lucrare importantă la casă, pregătiți-vă de toate cele enumerate mai sus + multe altele și totul repetat iar și iar. Până cedezi nervos și toată viziunea măreață pe care-o aveai despre cum va arăta casa ta renovată, se duce naibii și  tot ce rămâne e dorință disperată de-a urla și de-a nu te fi apucat să faci asta.

N-o să-i înțeleg în vecii vecilor pe escroci, pe cei care încearcă să te păcălească și să facă bani pe spinarea ta, să-ți încarce factura, să-ți ceară mai mulți bani decât deja ai stabilit în contract, să te jecmănească efectiv cu zâmbetul pe buze, de parcă tu ai scoate sume exorbitante direct din tiparniță sau din dos, de fiecare dată când mergi la baie. N-o să-i înțeleg în vecii vecilor pe șarlatanii care pur și simplu profită de încrederea și naivitatea ta. Dar cum suntem, și io și Adi, doi proști, asta e. Cred că ăștia pe noi ne simt de la distanță, își dau seama după miros că suntem tâmpiții și fraierii perfecți, numai buni de prins în plasă. Noi nu știm să ne certăm, să negociem, să ne țigănim. Și uite-așa ne-o luăm de nu ne vedem.

Dacă aveți de gând să faceți o lucrare importantă la casă, discutați clar și răspicat toate detaliile, citiți ce scrie cu litere mici (mai ales!!!) și nu semnați o înțelegere în care apar cuvintele „lucrări neașteptate„, c-ați pus-o de mămăligă, astea două cuvinte sunt bombe cu ceas! Sau dacă totuși apar, cereți să fie incluse în prețul inițial și, chiar dacă descoperă un dinozaur, treaba lor ce fac cu el, îl mănâncă, îl prăjesc, îl expun, pe voi nu vă privește și nici nu vă interesează, doar prețul să rămână fix la fel!

Pentru cei care urăsc praful și mizeria, (io recunosc că da, cu astm e și greu să nu o fac) ar fi bine să specificați asta de la bun început și să includeți o clauză în contract prin care firma să se angajeze să acopere și să protejeze totul, să lucreze cu grijă și să țină cont de ea, tocmai ca să nu apară nici probleme cu vecinii și să fiți scutiți de bătăi suplimentare de cap.

Omul cât trăiește învață, asta-i clar. Măcar greșelile astea voi să învățați (pe pielea noastră) să nu le repetați.

Căscați bine ochii. Cereți mai multe opinii, căutați mai mulți ofertanți și firme, negociați fiecare lucrare în parte, fiecare bucățică de material folosit. În contract totul să fie explicit, tocmai ca să fiți scutiți de cheltuieli neașteptate și de surprize neplăcute.

Orice vă întreabă muncitorii să facă „în plus”, aveți mare grijă! Sunt alte două cuvinte periculoase, care vă pot mușca rău de tot de cur! Nu acceptați fără să întrebați în prealabil cât costă plusul ăla, pentru că dacă vi se răspunde: „Ee, nu costa prea mult!”, iar o pățiți! Să vă scrie negru pe alb suma exactă (de preferat cu TVA!), să știți dacă e corectă sau nu. Că dacă-i după ce deja au făcut lucrarea respectivă, sunteți cu mâinile legate și nu mai aveți ce negocia! Mare, mare grija!

În rest, Doamne ajută!

Io mă duc să caut un loc în pădure, unde să pot urla.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

30/05/2020

 

 

8 gânduri despre „Nervi. Încordare. Stres.

    1. Florin, o parte din muncitori să știi că-s chiar români! Patronul e belgian, patronul-patronilor e altă nație iar muncitorii-s de toate felurile, români, polonezi, belgieni… Asta e, ei nu-s de vină cât sunt căpușele, cei care doar trag foloasele fără să miște un deget. Sumele alea exorbitante și umflate pe care le cer, n-ajung în buzunarele muncitorilor, îți dai seama, ci tot buzunarele lor. Să termine odată, asta-i tot ce îmi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru încurajare, Constanta. Asta-i tot ce-mi mai doresc acum, să termine odată. Ieri au intrat și printr-un tavan, acum trebuie refăcut și ăla. Pe lângă locul de urlat, mai caut unu’, de dat cu capu’…

      Apreciază

  1. Doreii sunt dorei pretutindeni, nu trebuie să ne închipuim că numai ai noștri sunt mai cu moț. Crede-mă Florin că dai de ei oriunde ai merge. Cunosc destule cazuri și eu. Îmi pare tare rău, Aura! Dacă te consolează cu ceva și eu am crezut mereu despre mine că atrag ca un magnet pe profitori prin încrederea mea naivă în cinstea și bunătatea oamenilor. De fiecare dată îmi ziceam că mă voi schimba, însă n-am reușit și nici nu mai sunt speranțe. Dar știi ce? Până la urmă nu noi suntem cei anormali. Omul chiar trebuie să fie bun și cinstit. Dacă unii au suferit mutații de adaptabilitate la o lume cu susul în jos, nu e vina noastră. Mă gândesc la vremurile în care o înțelegere prin cuvânt, eventual o strângere de mână, era contract în toată regula. „Vorba-i vorbă!” se spunea și nimeni nu mai dădea înapoi. Poate sunt anacronic, dar așa mi se pare mie normalul. Azi… Hm! E altfel!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Poteci de dor Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.