Omu’ bun îi nebun, asta-i regulă! Și nu mă învăț minte!
Ne-am apucat de acoperiș, trebuia renovat, am angajat echipă, am semnat acte, am vorbit cu banca etc. încă dinaintea pandemiei dar no, s-au amânat lucrările. Care au început săptămâna asta, după ce s-au ridicat restricțiile. Când dărâmi un acoperiș și-l renovezi complet, lapte și miere nu iese de-acolo, nu? Iese praf și mizerie. Faci gălăgie, e zgomot și hărmălaie. Până acum, de zece ani de când stăm aici, toți vecinii noștri ne-au tufut creierii – inclusiv sâmbăta și duminica! – cu renovări, bocănituri, tuns grădini, bor-mașini și alte ustensile care-ți induc o stare profundă de bine. 😑 Acum probabil înțelegeți de ce plec io atât de des pe coclauri. 😉 Mai tot timpul de Crăciun, coronița ce-o atârn de ușă e plină ba de colb, ba de moloz, am niște vecini turci și-i doare-n paișpe de Crăciunu’ meu, dar am zis că no, le dau pace, nu chem poliția, nu fac reclamații și scandal, să fim și să rămânem niște vecini buni. La fel, am tăcut și n-am zis nimic nici când tablourile îmi cădeau din cui pe hol, de la picamărul cu care spărgeau ceva prin casă – duminica! –, nici când își aruncă apa murdară pe scurgerea nemăturată înainte și tot jegul și mizeria se-adună în fața ușii mele, nici când oprește ditamai camionul fix în fața geamurilor că no, cred că știe că mie tare-mi place camionul lor și-s disperată după el, vreau să-l văd în weekend continuu, în loc să mă uit la copaci și răsărit, plus că-mi place la nebunie când îi ambalează motorul sub balcon, sâmbăta dimineața la 6. Tac și când strâng ambalajele dulciurilor aruncate de fetele lor, că săracele n-au coș de gunoi acasă și mai bine le aruncă pe trotuar; tac și când el, nenea turcu’, aruncă chiștoacele țigărilor fix în fața casei mele, nu a lor și când își scoate carul de lucru plin de noroi și-l trage de-a lungul trotuarului, lăsând dâre lungi, frumoase, cu model, că-i prea curat.
În 10 ani de când locuim aici, nu i-am deranjat până acum cu nimic, deși din partea lor am tot încasat și gălăgie, și mizerie și tot ce vreți. Și-acum ia ghiciți, la trei zile de când au început să-mi lucreze la acoperiș, cine mă strigă aseară să-mi spună că e cam mult praf și două țigle de pe casă le lipsesc? (băieții care lucrează le-au luat ca să scoată o grindă și bineînțeles c-o să le pună și la loc!) L-au sunat și pe patronul firmei, să-l atenționeze că dacă o singură pietricică o să cadă pe acoperișul lor, e bai mare, pentru că acoperișul lor e fooooarte special și de la o singură pietricică, se distruge complet!!!
Omu’ bun îi nebun, asta-i clar! Cred că-i cazul să-mi învăț lecția și să fiu mai puțin ne-bună dar mult mai rea.
De la prea multă bunătate și îngăduință, ajungi să fii luat complet de fraier!
Auzi tu, foooarte special! O fi placat cu aur și cristale Swarovski, da’ n-am știut io până acum.
No, hai că mă duc repede să le culeg, să-mi fac și io săraca de mine un ghiul, un lanț, ceva. Păi nu???
Azi fără iubire, că nu-mi vine,
Aura.
28/05/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul