Azi cică e ziua dorului.
Toți avem un dor în suflet, nu-i așa?
Azi mie mi-e dor de familie și prieteni, de-o îmbrățișare din aia de să rămâi fără aer, de-o strângere de mână sinceră și caldă, de-un privit în ochi deschis, curat.
Mi-e tare dor de oameni buni și sinceri, calzi, frumoși la suflet și fără măști, deschiși și prietenoși, cu-adevarat.
Mi-e tare dor de mare, de aerul sărat, de valurile înspumate și de-apusul și răsăritul colorat. De nuanțele ei minunate, de pescărușii obraznici și nisipul auriu, fierbinte, de mirosul mării și nemărginirea ei.
Mi-e dor de-o plimbare cu mașina, să scot capul pe geam și să-mi las fața bătută de vânt; mi-e dor să lălăim cu Adi cântece-n mașină, să ne ținem de mână și să râdem noi de noi, cât de fals cântăm.
Mi-e dor de aeroporturi, de zboruri, de avioane, de freamăt, agitatie, valize împachetate, despachetate, de senzația aia dinainte de plecare, de pregătiri, de liste și de nerăbdare să ajungem odată la destinație. Și-apoi mi-e tare dor de senzația aia la coborârea din avion, când în sfârșit mă relaxez și savurez fiecare moment.
Mi-e dor de aventură, de explorat locuri noi, de descoperit peisaje extraordinare, de oameni noi, de gusturi și arome deosebite.
Mi-e dor de tare multe.
Vouă, de ce vă este cel mai dor?