Ura! S-a redeschis pista de atletism, aseară ne-am dat greața și-am zis hai să vedem cât de rău ne-am ieșit din formă. La final ne-am declarat totuși mulțumiți, nu-i chiar atât de rău pe cât ne-am fi așteptat, pare-se că turele cu bicicleta n-au fost complet inutile 😉. Am alergat 5 ture de teren, în loc de 10, câte alergam înaintea pandemiei. Bine, și-n timpul ei am avut vreo câteva încercări de alergat, dar dacă-i pe beton și nu-i pe pista care amortizează impactul tălpilor pe sol, și io, și Adi, a doua zi ne văităm de dureri de spate și de încheieturi. Ce să facem, asta e, nu mai avem 20 de ani. 🙄😁

De-abia aștept să ne întâlnim cu prietenii, să povestim face-to-face, nu doar prin telefon.

De-abia aștept să primesc cărțile, săptămâna asta am dat iama-n on-line și-am cumpărat o grămadă, m-a ajutat nepoata mea, Andra, ea le-a comandat 😍🤩. Ce fain e să ai ajutoare de nădejde, nu-i așa? Să văd când or ajunge aici din România, sper cât de curând pentru că am rămas fără provizii și nu-mi place defel acum, când m-am obișnuit cu asta, adică să am în permanență cărți noi, ceea ce, trebuie să recunosc, pentru mine e un lux. Chiar povesteam cu Andra cât de greu mi-a fost cu cititul de cărți noi, abia reușeam ca-n fiecare an să-mi aduc cărțile vechi din bibliotecă și faptul că atâția ani mi-am cumpărat cărțile cu țârâita; pentru noi, cei plecați, să ne înnoim biblioteca e mult mai complicat. 

De-abia aștept să putem iar călători, nu mă interesează dacă-i nevoie de permis, de făcut teste, de analize ș.a.m.d., doar să putem pleca. Bine, în primă fază io sper să putem merge la mare, azi ar fi fost perfect, se anunță 26 de grade dar încă nu e voie, încă sunt restricții în privința asta. În mod normal la finalul lunii am fi plecat în Menorca, apoi în iulie în România, însă acum ne agățăm și pofta și vacanța-n cui. Asta va fi extrem de dificil. 😪

De-abia aștept să se redeschidă și magazinele de briz-brizuri (cum le zice Adi 🤪), adică Action, Kruidvat etc., pentru că am rămas fără lumânările și bețișoarele mele parfumate + alte chestii mărunte, neimportante; da, știu, nu-s vitale și pot trăi fără ele bine-mersi, da’ mie îmi lipsesc, no, ce să fac? 

De-abia aștept să intrăm într-o normalitate, indiferent care, cea dinaintea pandemiei nu cred că va mai fi, însă măcar într-o nouă normalitate, cât de cât. Ceva stabil, ceva concret; pentru că io cred că asta a fost cel mai greu de dus: incertitudinea, nesiguranța zilei de mâine, viitorul nehotărât, neclar. 

Și uite c-am răspuns la o întrebare pe care-am citit-o nu de mult: care sunt primele lucruri pe care le-ai face după pandemie? La mine deja este clar, în ordinea ridicării restricțiilor: alergat, văzut cu prietenii, cumpărat cărți, bătut ușile magazinelor de fleacuri, dusul la mare și călătorit (iar asta înseamnă, implicit, și văzut familiile din România).

Voi ce ați face? V-ați decis? 

Cu drag și cu iubire, 

Aura B. Lupu

09/05/2020