Dureri

Crezi că știi ce este durerea, asta până când vine una care te izbește de toți pereții și te dezintegrează, te sfărâmă bucăți, te face să zgârii pereții cu unghiile, să-ți muști buzele până la sânge și să strângi pumnii până încheieturile ți se albesc.

Multe dureri sunt tipărite în fibrele sufletului, impregnate în atrii, tatuate în ADN, le ștergi cu clor, încerci să le albești cât de cât, reușești doar să le mai decolorezi și-ți dai seama la un moment dat că singurele șterse sunt doar cele suprapuse de alte dureri, și mai mari, și mai intense, și mai pregnante, și mai adânci.

Sunt dureri și dureri… Unele te mutilează pe veci, alte-ți rup, îți smulg unghii, îți zgândăresc rana închisă și-o reînnoiesc.

Toate durerile dor. Toate te hăituiesc, te bântuie și te epuizează, te fac să nu dormi. Uneori încerci să le astupi, să le îngropi cât poți tu de adânc, dar ca și lava ce clocotește, răbufnesc, când și când. Și-ti dai seama că erupând, mistuie totul în cale, arzând. Purifică și te transformă într-un nou „eu”, într-o altă varianta a ta, renăscând. Prin toate durerile impregnate, tatuate în fibrele corpului tău, îți dai seama că de fapt tu devii unic, devii cea mai bună varianta a ta.

Împotriva durerii nu ai antidot, nu ai calmant, nu ai decât o putere dată la naștere de-a o-ndura. De-a învăța să trăiești alături de ea. Să ți-o faci prieten, să-ți devină aliat, să știi că de fapt durerea e de partea ta, pentru binele tău cel mai înalt.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/05/2020

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

 

 

 

4 gânduri despre „Dureri

  1. Durerea te face să simți că ești viu!… Și bucuria momentului când te lasă în pace… Ei! Cine e sănătos tot timpul, habar nu are să se bucure de asta. Când redevii după câte o criză de durere insuportabilă, ai pe deplin înțelegerea acestui lucru. Apreciezi sănătatea ca pe un dar și nu ca pe un firesc.
    Pe mine mă încearcă la răstimpuri atroce dureri de cap, pentru că am nevralgie de trigemen. După momentele acelea când mi-aș face singur trepanație, ca să pot umbla după viermii care mușcă din creierul meu, vine până la urmă și clipa aceea fericită a risipirii durerilor… Și atunci e ca soarele după furtună, ca ploaia după secetă, ca liniștea după zgomot, ca…
    Ce observăm? Toate pe care le considerăm bune, vin după ceva rău, sau greu. Viața însăși nu merge pe linie ca metroul. Sunt hârtoape, prăpăstii, ape tulburi. Cei care știu să o aprecieze, sunt cei care au tras la deal, care s-au opintit, care și-au construit singuri punți de trecere.
    Vezi însă pe câte unul, cârcotind la prima zdruncinătură a saniei sale ce alunecase până atunci lin ca pe un derdeluș și îți vine să-i zici: -Copile! Stai ușor și ia aminte, că doar nu te-oi aștepta ca să fie numai vale, pentru tine anume!…
    Dar mai bine taci… Sfaturile nu sunt primite dacă nu sunt cerute mai înainte și ți-ai răci gura de pomană. Cine vrea să știe, întreabă și află, cine nu…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ca de obicei mi-ai răspuns atât de frumos, Condei! Mulțumesc! Îmi pare rău pentru durerile tale, da, așa este, te fac să simți că ești viu dar când durerea devine insuportabilă îți cam dorești să mori, numai să scapi de chin! Ferească Dumnezeu pe toată lumea de astfel de dureri!

      Apreciază

Lasă un răspuns la condeiblog Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.