După câteva zile cu ploaie, a ieșit soarele.

Nu-i cald, ca săptămâna trecută dar e plăcut. Mă rog, mie-mi place, bărbații mei m-au contrazis în cor, că nu-i. 😜Atâta timp cât pot ieși cu bicicleta și nu mă face ciuciulete, pentru mine-i fain. Ies la plimbare când știu că-i puțină lume, m-am sălbăticit de tot. Sper ca pe viitor să nu m-ascund după copaci, văzând vreun om venind spre mine. 🙄 E ciudat dar în același timp liniștitor, să vedem cât de repede ne adăptăm. Îmi dau seama că viața mea, în pandemie, prea mult nu s-a schimbat. În afară că n-am mai pus piciorul într-un magazin din 14 martie (e și o parte bună-n asta, am economisit mai mult, spre bucuria lui Adi 😜), că nu mi-am văzut și strâns în brațe prietenii, că nu mi-am tratat clienții-pacienții, în rest e fix la fel cum e de când am renunțat la ultimul loc de muncă.

E atât de important să facem ce ne place, ce ne este menit, să ne folosim talanții, în loc să-i îngropăm! De când am devenit singuratică și egoistă și-am hotărât să muncesc și să trăiesc în primul rând pentru mine, și-apoi pentru ceilalți, n-am regretat hotărârea luată niciun minut. E drept c-am avut anul trecut multe indicii, multe semne, multe atenționări care m-au adus aici, acum.

Viața mea în timpul pandemiei nu s-a schimbat prea mult. Azi n-a fost o zi la fel de caldă, ca săptămâna trecută. Dar pentru mine-a fost perfectă, pentru că fac ce-mi place și-mi este menit.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

30/04/2020