Oare?

„V-ați gândit în ultima lună să reveniți în țară pentru o perioadă mai lungă sau chiar definitiv? (pentru Diaspora)”.
Aseară am citit întrebarea asta și-am răspuns sincer și direct: „Nu. Suntem plecați de 13 ani, un băiat muncește, celălalt anul acesta își dă masterul. Nici măcar în concediul planificat pt. acest an n-o să mai venim, va fi greu dar cred că-i mai bine să „sărim” un an.”
Azi, apărându-mi notificările automate la această postare, am citit și alte răspunsuri. Unele m-au întristat, cu altele am rezonat…
Întrebarea asta ne-o punem frecvent, și eu și Adi. De când am plecat din România, de-acum 13 ani, ne tot gândim la asta, nu-i ceva exclus. Exclus a fost să ne întoarcem acum, în plină pandemie, nici prin gând nu ne-a trecut așa ceva. Să-i punem în pericol pe ai noștri, bătrâni și bolnavi, sau pe alții? Nu suntem inconștienți. E clar însă că ne trage ața să ne întoarcem, de asta ne și punem întrebarea asta frecvent, dar alta-i întrebarea de-o mie de puncte: putem? Și nu doar acum, în ultima lună, în plină pandemie ci și în rest ar fi foarte greu s-o facem. Eu da, pot munci din orice colț de lume, dar ca Adi să-și lase serviciul iar pe băieți să-i abandonăm aici, noi să ne punem coada pe spinare și să plecăm… e un scenariu nerealist. Da, ne gândim cu jind ca la pensie să ne retragem într-o căsuță la țară, eco, cu panouri solare și apa reciclabilă de ploaie, cu o grădină maaaare și cu multe flori (mălin, iasomie, glicină, lăcrimioare, lavandă etc) dar apare o altă întrebare: casa asta unde va fi? În România? Și nici la întrebarea asta nu pot răspunde. Dacă băieții mei rămân aici, io cum să plec de lângă ei? Sau de lângă nepoți? Chiar nu știu…
Singurul lucru cert este că-s împărțită-n două, cu sufletul sfâșiat și rupt bucăți, și-așa voi fi mereu. O parte va fi mereu în România, o parte va fi mereu aici, indiferent ce decizie voi lua, cândva.
Am răspuns poate prea sec cu „NU” la întrebarea de pe „La blouse roumaine” dar nu din lipsă de patriotism, cum am citit într-unul dintre comentariile care m-au întristat, ci pentru că ăsta-i adevărul gol-goluț. Acum.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
24/04/2020

6 gânduri despre „Oare?

  1. Aura, îți răspund doar ție: NU! Am scris undeva, cândva, ceva despre viața la modul general din US. Ce-a urmat!? Am fost făcută „troacă de porci”! De aceea îți spun doar ție! Nu acum, dar nu exclud posibilitatea de a pleca de aici. Unde!? Nu pot spune unde că nu ştiu. În România!? Nu ştiu! Şi te întreb pe tine aşa: „Aura, tu crezi că pot să mai trăiesc normal în România după anii petrecuți în State!? Nu este raiul pe pământ aici, dar nici rău nu e! M-am întors în țară anul trecut decisă să nu mă mai întorc. După o lună am simțit că o iau razna. Mi-au trebuit trei luni să-mi rezolv treburile şi m-am întors. Tu ştii cum e viața celor plecați; cei din țară ne privesc…cum ne privesc! Te-am simțit în fiecare cuvânt…şi te-am înțeles…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Îți mulțumesc, Aura! Uite că nu avem doar același prenume ci vorbim și aceeași limbă, înțelegem subânțelesul. Am scris (și)articolul ăsta din același motiv, suntem făcuți în toate felurile în ultima vreme, noi #ăștia, diaspora, cei plecați. Și nu-i corect.
      Îți doresc să fii fericită și împăcată acolo unde ești și-oriunde o să decizi să fii!
      Te țuc și te îmbrățișez!

      Apreciază

Lasă un răspuns la ecoarta Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.