La noi, în Ardeal, este obiceiul ca în a doua zi de Paște, fetele să stea acasă și să aștepte cumințele, gătite frumos, în straie de sărbătoare, pe feciorii care vin cu sticluța de parfum să le stropească, să le ude, ca să le meargă bine tăt anul și să rămână la fel de nialcoșe*, proaspete și frumoase. Udatul este un bun prilej pentru băieți de a curta fetele, pentru voie bună, râs și socializare. Băieții își procură un parfum – de obicei, spre nemulțumirea lor, din colecția mămicilor – și merg să stropească fetele din casele vecinilor, rudelor sau prietenilor. Inițial, fetele erau stropite cu apă de izvor.

„Io sînt micul grădinar, umblu florile-a uda, și-am auzit c-aveți o mîndră floare, voie îi a o uda?” – este poezia pe care o spun ei (sau alte variațiuni pe-aceeași temă), iar fetele îi servesc cu ouă roșii, pască și cozonaci. A doua zi e competiție maaare între fete, care-a fost mai tare stropită și care-a avut mai mulți udători.

Obiceiul stropitului de Paști a fost adus în Transilvania în Evul Mediu de sașii din zona Sibiului. De aici el s-a răspândit în toate zonele locuite de germani. Apoi tradiția a fost preluată de maghiari, iar mai târziu s-a răspândit și în rândul populației românești din Transilvania, unde se păstrează și astăzi.

Obiceiul are la bază legenda fetei creștine și a fetei păgâne. Aceasta spune că într-o zi o fată creștină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere și au început să povestească.

Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu, despre binele creștin și a îndemnat-o să se creștineze. Păgâna i-a spus atunci că se creștinează numai dacă îi dovedește că există Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roșu.

Minunea s-a întâmplat, iar cele două fete au leșinat de emoție. Niște trecători le-au văzut și le-au stropit cu apă. Se spune că de la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paște.

Indiferent de poveștile care îi stau la bază, obiceiul e vechi de sute de ani și e practicat nu numai în satele din Transilvania, dar și la orașe, de bărbați de toate vârstele.

Io știu că-l așteptam cu sufletul la gură, era prilej numa’ bun de gătit în straiele noi, primite de Paște, de aruncat ocheade băieților care-mi plăceau, de chicotit și râs și de voie bună.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

13/04/2020

*nialcoș, ~ă a [At: CONV. LIT. XX, 1014 / V: neal~, nil~ / Pl: ~i, ~e / E: mg nyálkos] (Trs; d. oameni și manifestările lor) 1 Mândru. 2 Arătos. 3 Gătit. 4 Elegant. 5 Înfumurat. 6 Afectat. Sursa DEX

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu