Cu stropitu’

La noi în Ardeal este obiceiul ca în a doua zi de Paști, fetele să-i aștepte cumințele, acăsucă, gătite frumos, în straie de duminică, pe feciorii care vin cu sticluța de parfum să le „stropească”, să le „ude”, ca să le meargă bine tăt anul și să rămână la fel de nealcoșe și de mândre. Udatul este un bun prilej pentru băieți de a curta fete sau pentru socializare. Băieții sau bărbații își procură un parfum – de obicei din colecția mămicilor sau soțiilor, spre nemulțumirea lor! – și merg să stropească fetele din casele vecinilor, rudelor sau prietenilor. Inițial, fetele erau stropite cu apă de izvor.

„Io sînt micul grădinar, umblu florile-a uda, și-am auzit c-aveți o mîndră floare, voie îi a o uda?” este poezia pe care ei o spun (sau alte variațiuni pe-aceeași temă) iar fetele îi servesc cu ouă roșii, pască și cozonaci. A doua zi e competiție maaare între fete, care-a fost mai tare stropită și care-a avut mai mulți udători.

Obiceiul stropitului de Paști a fost adus în Transilvania în Evul Mediu de sașii din zona Sibiului. De aici, el s-a răspândit în toate zonele locuite de germani. Apoi, tradiția a fost preluată de maghiari, iar mai târziu s-a răspândit și în rândul populației românești din Transilvania, unde se păstrează și astăzi.

Obiceiul are la bază legenda fetei creștine și a fetei păgâne. Aceasta spune că într-o zi o fată creștină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere și au început să povestească.

Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu, despre binele creștin și a îndemnat-o să se creștineze. Păgâna i-a spus atunci că se creștinează numai dacă îi dovedește că există Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roșu.

Minunea s-a întâmplat, iar cele două fete au leșinat de emoție. Niște trecători le-au văzut și le-au stropit cu apă. Se spune că de la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat de Paşte.

Indiferent de poveștile care îi stau la bază, obiceiul e vechi de sute de ani și e practicat nu numai în satele din Transilvania, dar și la orașe, de bărbați de toate vârstele. Io știu că-l așteptam cu sufletul la gură, era prilej numa’ bun de aruncat ocheade băieților care-mi plăceau, de râs și de voie bună.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

13/04/2020

 

 

 

Un gând despre „Cu stropitu’

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.