Curaj

Primesc mesaje care mustesc de tristețe, delăsare, deprimare, un fel de cedat în fața sorții, a vremurilor, a bolii; și nu știu ce să vă scriu. Nu vă pot da sfaturi, situația fiecaruia este diferită, trăim în țări diferite, măsurile luate sunt diferite. Știu doar că pentru mine funcționează câteva lucruri. În primul rând, să nu stau toată ziua în pijamale sau halat ci să mă îmbrac „frumos” așa cum m-a învățat mama, pentru că dacă-s îmbrăcată mai acătării, mă simt bine, automat. Și mă și asigur între timp că mă mai și încap, pijamalele ne păcălesc, să știți! Un pic de machiaj nici ăla nu strică, nu vă ziceți „Și așa nu mă vede nimeni!”, eu nici înainte nu mă aranjam musai pentru altcinva, ci pentru mine în primul rând. Când trec pe lângă o oglindă să-mi placă ce văd, nu să mă sperii sau să mă deprime moaca mea neîngrijită, nu? 😜
Apoi fără știri, fără surse de speriat și panicat, doar să fiu la curent cu măsurile luate, în rest, mai bine le ocolesc. De fiecare dată când am ascultat știrile, m-am panicat. Mai bine ascult muzică de relaxare, citesc, mă uit la o comedie romantică, ceva care mă ajută și mă binedispune.
Îmi place (mi-a plăcut dintotdeauna) să mă uit la poze, să-mi amintesc momentele frumoase, să mă teleportez în toate locurile minunate unde am fost. Pe mine asta mă ajută, sunt imediat fericită și recunoscătoare pentru fiecare loc văzut, pentru amintirile pline de savoare, momentele unice pe care le-am trăit.
Ce mă ajută foarte tare este să scriu. Tot ce mă neliniștește, mă deranjează, gândurile care mă bântuie și mă bâzâie, le pun pe hârtie; apoi, de fiecare dată, sunt ușurată, simt că am dat jos de pe suflet o greutate și pot parcă să respir mai ușor, mai adânc. Evident, aștern pe hârtie și gândurile bune, fericite, planurile, visurile, listele cu ce-o să fac după sau când, scrisul e o terapie bună pentru mine, întotdeauna m-a ajutat.
Și, nu în ultimul rând, glumesc mult, fac poante cu Adi și băieții, dansez și cânt, (încerc să 😜) fac sport, exercițiile de de-stresare, yoga.
Este o perioadă grea, dar totuși nu ne putem da bătuți. Trebuie cumva să ne adaptăm, să ne învățăm, să ne obișnuim. Nu cred că-i tocmai bine – și indicat – doar să așteptăm să treacă, în pijamale, triști și deprimați și să sperăm că după ce v-a trece, ne vom întoarce la normalitate. Normalitatea aia io nu cred că va mai fi.
Așa că, ce să vă scriu? Ca în armată:
Capul sus, pieptul bombat și privirea înainte!
Curaj!


Cu drag și cu iubire,
Aura.
05/04/2020

2 gânduri despre „Curaj

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.