Ce am citit în martie 2020

Pentru mine martie a fost a unui singur autor. Autoare, de fapt. Jojo Moyes. Nu prea scriu recenzii, v-am mai zis că nu mă consider în măsură să fac asta, dar să-mi exprim acum părerea da, simt că trebuie s-o fac. De ce? Ca să sar în apărarea autoarei și, implicit, a mea. Nu că ar avea ea nevoie de apărarea mea 😉 ci mai mult ca să-mi justific preferința lunii martie. 🙂

Nu fac parte din categoria celor care se laudă cu lectura lor bogată, nici cu câte cuvinte reușesc io să citesc pe oră sau a celor care se bat cu cărămida în piept cu cultura lor vastă și cu muuuultele cărți citite. Fac însă parte din diferite grupuri (pe Facebook) în care am fost adăugată – sau invitată – și care m-au atras cu denumirile lor. Însă de la o vreme, deși nu-s un membru (prea) activ în niciunul dintre ele, nu pot să nu remarc fandoseala, competiția și răutatea. Da, ați citit bine, răutatea. Nu poți desființa munca unui om din prea multă bunătate, nu? Să-ți exprimi o părere, ok, dar să faci comentarii răutăcioase despre o autoare de bestseller-uri, nu-i frumos. Hai să zicem c-o fi ea prea comercială și simplă dar totuși, fi corect și nu uita atunci să-i menționezi și meritele sau premiile pe care le-a obținut. Că alea nu le-a primit chiar pe degeaba, zic și io.  😉 O fi stilul ei prea simplu și o fi lungit ea poveștile prea mult, dar cărțile scrise de ea au devenit bestseller-uri. Și oricât de mult mi-ar plăcea și mie să scriu doar pentru cititorii elevați, cu ștaif, simandicoși și docți, dacă volumele mele nu se vând publicului larg, facturile mele nu-s plătite cu un simplu râs (ar fi taaare fain!). Bineînțeles că ai nevoie și de vânzări, nu? Și-atunci este normal că stilul – și scopul – este și comercial.

Culmea este că după ce desființează un astfel de autor, dacă întrebi de Stendhal ce părere are, zice că nu știe, n-a citit încă nimic de el. Sau găsești apoi o postare, a aceleași persoane, în care întreabă: „Dar despre Jane Eyre, ce ziceți, merită să o încerc?”. 🙄

Luna martie pentru mine a fost o lună maraton, cu autoarea Jojo Moyes. Și nu regret. Din contră, chiar mi-aș dori să am talentul ei. Chiar și cu prețul unor recenzii răutăcioase, să ajungi autoare de bestseller io zic că nu-i un flecușteț. Și, ce simt io așa, în plan subtil, toate comentariile și recenziile astea răutăcioase ascund o doză – mai mică sau mai mare – de invidie.

Și-i păcat. Munca unui om, chiar dacă la sufletul tău poate că nu ajunge, merită măcar respectată, dacă mai mult nu poți.

Jojo Moyes, jurnalistă și scriitoare britanică, s-a născut în 1969 la Londra. A studiat la Royal Holloway și Bedford New College, London University. Cu o bursă finanțată de The Independent, a absolvit un curs de jurnalism la City University din Londra în 1992.

Cu excepția anului 1994, când a trăit în Hong Kong și a scris pentru Sunday Morning Post, Moyes a lucrat în următorii zece ani la Independent în diferite funcții. În 2002 a devenit corespondent al ziarului pe teme de arte și media.

A debutat ca romancieră în 2002, printre volumele sale de început numărându-se Dragoste într-o zi ploioasă, Bazarul visurilor, În căutarea unui destin, Silver Bay și Ultima scrisoare de dragoste, ultimul, câștigător al Premiului Romanului de Dragoste al anului, acordat de Asociația Scriitorilor De Romane de Dragoste din America.

Cel mai mare succes de până acum l-a avut însă cu romanul Înainte să te cunosc, carte ecranizată, vândută în peste 10 milioane de exemplare și tradusă în 31 de limbi. Au urmat volumele Fata pe care ai lăsat-o în urmă, Un bărbat și o femeie, După ce te-am pierdut și Eu, și totuși alta, ultimele două întregind trilogia începută cu romanul  Înainte să te cunosc. Cea mai nouă carte a autoarei este Un bilet pentru Paris.

Jojo Moyes locuiește în Essex, Anglia, cu soțul și cei trei copii.

 

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

03/04/2020

 

 

 

 

4 gânduri despre „Ce am citit în martie 2020

  1. Din păcate am văzut şi prin zona asta, a blogurilor, astfel de răutăţi absolut gratuite despre unii şi alţii care nu ştiu cum scriu şi totuşi sunt citiţi şi că ce proşti sunt ăia care-i citesc. Timpul a făcut însă ca răutatea aia să se dezbrace de mască şi să vedem că dincolo era o mare frustrare…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.