Păcăleală

N-am dormit bine azi-noapte, iar pe la 4 m-am trezit. Îs buigată de cap. Și cât dorm, visez într-una, dar vise din alea de zici că-s filme de lung metraj. Azi e 1 aprilie, ziua păcălelilor, nu? Eh, anul ăsta nici de păcălit parcă nu-mi mai vine, ne-a tras universul o păcăleala la toți, de ne-a turtit! Citesc tot felul de mesaje, că viața merge înainte orice-ar fi, că natura își urmează cursul, că primăvara vine, bla, bla, bla. Da’ hai să fim cinstiți, n-am vrea să trecem peste perioada asta, s-o sărim, s-o evităm, să o fentăm cumva? Nu cred că ne place chiar la nebunie tot ce se întâmplă, nu cred că e posibil ca cineva să se bucure nespus de toată tărășenia asta, indiferent cât de pozitivi și optimiști am fi. Io recunosc că stau cu teamă, când Adi și Sergiu pleacă la serviciu, nu pot să zic „Fie ce-o fi!”. Nu, mă tem pentru ei, mă tem pentru mama și tata, mă tem pentru fratele meu și cumnată-mea, pentru nepoatele mele, pentru toți cei dragi ai mei. Nu pot să zic doar „Asta e!”.

Mă tem și mă rog pentru ei, pentru noi toți. Da, știu că mor mult mai mulți oameni în fiecare an de foamete, de banala gripă, de cancer etc. Dar asta nu înseamnă ca acum să-mi pară bine că mor pe capete în plus și alții, și să mă resemnez. Nu pot! Ok, îmi pare bine că planeta își revine, se curăță, se înnoiește, că delfinii au apărut prin canalele Veneției etc., înțeleg că trebuia să se întâmple odată și-odată, că e vina noastră, noi am provocat tot ce s-a întâmplat, dar asta nu mă scutește de îngrijorare, de teamă și nesomn.

Edi anul trecut își trăia ultimele zile pe pământ. Suferea și el, și noi. Dar credeți că mi-a fost ușor să-l las să plece, chiar dacă știam că asta trebuie să fac? Că era inevitabil? Nu, am tot amânat, am prelungit, am negat, am evitat.

Așa că nu mai vreau să văd mesaje din astea puerile, banale, de încurajare, că totul o să fie bine, că o să treacă, că o să supraviețuim etc. Da, știu, dar nu toți. Mesajele astea-s apă de ploaie pentru cei care au pierdut deja pe cineva. Ce ziceau la începutul pandemiei? Că doar cei bătrâni și bolnavi pot muri, apoi vârsta a tot scăzut, până când au murit copii… 😥 Și cei care nu aveau nicio altă boală. Așa că lăsați teoria conspirației și poveștile pentru naivi, mai bine-ar fi să fim conștienți; nici pesimiști, nici optimiști ci realiști. Să pricepem odată că nimeni nu-i ferit! Că oricare dintre noi și cei dragi ai noștri, am putem deveni, în orice clipă, un simplu număr în statistică. Dacă până acum ne consolam cu gândul că nouă așa ceva nu-i posibil să ni se întâmple, eh, uite că acum e. Foarte posibil. Asta-i păcăleala zilei, din păcate.

Așa că…

Să fim și să rămânem sănătoși!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

01/04/2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un gând despre „Păcăleală

  1. Așa gândesc și eu… De-aia nu mă pot lipi de nimic din tot ce circulă. Că sunt eu așa, mai bramburel și cu mintea într-ale copiilor, în astfel de momente nu mai ține. Pentru că de fapt prea am trecut și eu prin atâtea în viața asta, ca să nu mă facă până la urmă realist. Și lucid, atunci când trebuie (mai tot timpul). În rest… mă joc. Foarte conștient însă, atunci când o fac. Acum, nu pot și pace!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.