Provocare

Mi-a plăcut provocarea de ieri, de pe Facebook, cu afișatul pozelor vechi. Ce de amintiri m-au năpădit!

Uite, una cu „Pe vremea când fumam”:

2020-03-22_164234

Alta de când eram „Tineri și neliniștiți” (dar și extrem de fericiți!):

2020-03-22_172102

Sau poza de la 20 ani:

2020-03-22_170556

și alta din liceu:

2020-03-23_113602

 

Am vorbit cu oameni cu care n-am mai povestit demult, uite cum o simplă provocare ne leagă, ne unește, ne amintește că, la un moment dat, drumurile noastre s-au întâlnit, am stat de vorbă pe stradă, am fost împreună la o petrecere, am mers împreună la mare, cumva, cândva, poveștile noastre s-au intersectat. Cumva, cândva apoi ne-am despărțit și, chiar dacă poate n-am uitat unii de alții,  poveștile noastre s-au separat și n-am mai ținut legătura, ne-am pierdut pe drum.

O verișoară de-a mea a postat o poză în care eu o țineam în brațe, cred că aveam pe-atunci vreo 16 ani, acum are ea copiii mari, de-ai mei ce să mai zic?

90502624_4176521409055258_7614376480595771392_n

 

Sau noi, când în primul nostru drum la mare, ne-am oprit în Brăila și le-am văzut prima, dar și ultima oară, pe mătușile și verișoarele lui Adi. Și-au trecut de-atunci o grămadă de ani!

2020-03-22_173741

Doamne, ce de amintiri! Dar uite cum o provocare ne face să căutăm în cutiuțele cu amintiri. Da, ne amintim de vremurile în care eram tineri și neliniștiți, când habar nu aveam ce ne așteaptă sau ce o să facem, dar trăiam fiecare zi din plin. Îmi place să mă uit la poze, îmi place să îmi amintesc de vremurile când eram mai apropiați. Poate că după ce-o să treacă toată nebunia asta, o să continuam provocarea, o să păstrăm legătura, o să ne căutăm și-o să ne vedem și față-n față, mai des. Nu doar în vremurile încercate, când neavând ce face, din plictiseală, am inițiat o provocare, care ne-a unit. 😉

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

23/03/2020

 

 

10 gânduri despre „Provocare

  1. Frumos, frumos, frumos! Îmi e drag să văd fotografii care scurtcicuitează timpul și arată cum eram noi odată. Tu, tot frumoasă! Desigur, cum altfel! 🙂 Copiii, în înfățișarea lor de copii. Ei sunt cei mai schimbați. Chiar și pe Adi l-am văzut altfel… Mi-au plăcut fotografiile. Foarte interesantă această întoarcere în timp.
    Și acum îmi vine rândul să mă întreb… Am și eu? De ce n-am făcut oare poze? S-au păstrat numai în pe retina amintirilor mele toate. Dar imagini? Cum mai pot eu accesa imaginile de atunci? Tare mi-ar fi plăcut să am o cutie cu poze și să le presar acum printre degete. Mă uit la voi și îmi e drag!

    Apreciat de 3 persoane

    1. Mulțumesc, Condei. 🙂
      Chiar nu ai??? Ooo, ce păcat!
      Eu regret fiecare poză pe care am pierdut-o, am io o treabă cu pozele, când văd imaginea, îmi amintesc momentul, altfel nu pot. Sunt defectă la capitolul ăsta.
      De asta îmi place să imortalizez momente, mereu memoria la telefon mi-e plină și mereu mă codesc și mă gândesc și mă câcâi și mă mâcâi pe care să le șterg…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.