Astăzi, 20 martie, este echinocțiu de primăvară. Ziua este egală cu noaptea și, zice-se, energiile se echilibrează: cele diurne sunt în echilibru cu cele nocturne, energiile spirituale sunt în echilibru cu energiile telurice, natura exterioară cu natura interioară. Este momentul creației, semănatului, așa că azi ar fi bine să plantăm semințele a ceea ce dorim să realizăm, să trăim, să simțim pe viitor. Să medităm, să ne rugăm, să fim noi o sămânță de lumină și iubire.
Nu-i tocmai ușor în circumstanțele actuale, dar io zic că merită să încercăm, decât să tremurăm de frică prin case, autoizolați, carantinați sau mai știu io ce termeni folosim ca să descriem situația asta (cam) nasoală în care ne aflăm. Oricum am da-o și-am scălda-o, nu-i tocmai roz bombon cu picățele, oricât am încerca noi să o colorăm. Da, sunt de acord să nu ne panicăm, să nu ne isterizăm, dar nici să ne prefacem că totul e supermișto-mirobolant-fantastic, nu putem. Ce faaaain, că stam închiși în case și facem dragoste, ne redescoperim unii pe alții, desenam mandale, cântăm de pe balcoane, țîvlim din toți bojocii la ore fixe, în semn de solidaritate, și mai știu io ce alte trăznăi ne dau prin cap, da, e un fel pozitiv de a ne umple timpul și mintea, dar nici ca struțul nu putem face și să pretindem că totul e perfect. Așa că echilibrul cred că-i cel mai bun, mai ales că azi asta zice-se că se întâmplă, de echinocțiu, totul se echilibrează, Doamne dă!

Io știu că vreau ce-am vrut și până acum, plantez aceleași semințe: să scriu, să ies la plimbare, să admir apusul și răsăritul, să alerg și să joc badminton cu Adi și să ne prăpădim de râs, să-mi renovez casa, să-mi văd băieții împliniți și fericiți, să apuc să-mi strâng nepoții în brațe și să văd lumea asta frumoasă devenind tot mai frumoasă și mai sănătoasă. Să mă bucur și să mulțumesc pentru tot ce am, să fiu recunoscătoare pentru tot ce-am trăit până acum, pentru că, deși au fost vremuri grele, și comunismul, și exodul și corona, am trăit vremuri extraordinare, de care o să-și amintească multe generații viitoare și care au fost schimbarea pe care-am dorit-o în lume.

Să plantăm, să semănăm, să udăm și să creștem ce vrem nu doar noi să trăim și să simțim, ci și generațiile viitoare.
Doamne ajută!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
20/03/2020