Suntem în plină pandemie. Deși pe mine nu mă mai cam sperie nimic, chestia asta mi-a dat niște fiori reci. Dacă n-aveam astm și probleme cu rinichii, probabil mă îngrijoram mult mai puțin. Este o amenințare, dar e ceva ce știam c-o să se întâmple, nu? Prea ne-am încrezut, prea ne-am lăbărțat și prea ne-am crezut cu toții dumnezei. Eh, am aflat acum că nu suntem.
Este o zi superbă de primăvară. Au înflorit magnoliile și câțiva copăcei, e cald în sfârșit și, în ciuda lui Adi, care vrea să mă știe ferită, la adăpost, am ieșit cu bicicleta la plimbare. Este lume multă pe-afară, aici în Belgia încă nu s-a instalat carantina la fel ca în China, Italia și Franța, și până o să ne oblige să stăm doar în casă, am zis să ies, să mai profit cât pot.
Am plânsul în gât de azi-dimineață, sunt convinsă că trăim vremuri istorice și asta mă emoționează profund. Ceva se va schimba în lume, anul 2020 va fi un an excepțional pentru Pământ și pentru omenire.
Inspir adânc aerul proaspăt, stau pe o bancă și mă uit la cer, la nori, la apa care curge domol. Șlepurile trec din când în când și o învolburează, o neliniștesc. E atâta liniște și împăcare! Savurez momentul. Inspir iar, adânc.
Aseară am alergat cu Adi pe teren, doar pustiul și încremenirea ne-au acompaniat, și Fonsche, fazanul, cum l-am botezat. Am văzut un apus fantastic, este prima oară când văd aici soarele scurgându-se în orizont, nu apunând. Tot ce văd, tot ce simt, are o claritate, o limpezime de cristal, o frumusețe covârșitoare.
Apropierea fatalității dă valoare lucrurilor simple, accentuează contururi și amplifică emoții.
Am fost și la capela unde mergem de obicei, și unde suntem cam singurii ce mai aprind o lumânare, și am găsit-o luminată de flăcările pâlpâind ale nenumăratelor candele aprinse. Când omului nu-i mai rămâne nicio speranță, atunci își întoarce fața către Dumnezeu.
Suntem speriați. Debusolați. Scoși din obișnuit. Și aruncați în necunoscut. Când o să înțelegem că necunoscutul ăsta-i de fapt salvarea noastră, totul se va liniști.
Cu drag și cu iubire,
Aura. 17/03/2020
Da… Și în România senzația de apăsare pe suflet este prezentă…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și aici se adâncește, la știri anunță posibilitatea ca de mâine sa fim și noi în „total lockdown”. 😪
ApreciazăApreciază
Mai stăm și acasă…😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitari pentru abordare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc! ❤
ApreciazăApreciază
M-ai emoţionat mai tare decât eram oricum. Sperăm, Aura. Atât mai putem…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Potecuță, ești bine? Atât vreau acum să știu.
ApreciazăApreciază
Sunt foarte bine, Aura. Mulţumesc mult!
Dar tare dezamăgită de unii semeni…
Te îmbrăţişez cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană