Refuz

În ultimele săptămâni (ce deja mi se par o eternitate!) răpăitul ploii pe acoperiș mi-a încercat fiecare nerv, vuietul vântului m-a scos din minți (chiar și noaptea, cu perna pe cap tot m-a bântuit, alături de rafalele de ploaie ce șiroiau pe geam), frigul umed mi-a cam pătruns în suflet și în oase și mi-a provocat dureri uitate, de care credeam – și speram – că am scăpat; plus dorința de-a da bir cu fugiții, de-a pleca undeva, departe, într-o țară caldă, unde temperatura-i constantă și ploaia o raritate. Bălți, umezeală, nori, furtuni, vânt, vuiet, vaiet, e laitmotivul de câteva săptămâni. Pământul mustește de apa ce nu mai are unde să se scurgă, atât e de plin. Și peste toate, a mai și nins, s-a făcut și mai frig.

Mă știți veselă și optimistă dar acum sunt deprimată, cu moralul la pământ. Am impresia că nimic nu merge, nimic nu pot face, bat pasul pe loc și nu-mi iese nimic. Că am un blocaj…

Când am început să scriu în noiembrie 2017, am avut un mare elan, un drag mare de scris. O făceam cu inima deschisă, din suflet, fără rețineri și mai ales fără frici. Acum cântăresc vorbele, măsor cuvintele, scriu și rescriu, șterg, chibzuiesc. N-am experiență multă, n-am ani mulți în spate și vechime în scris. Găsesc acum bloguri, site-uri de-o grămadă de ani, oameni cu experiență, jurnaliști, scriitori consacrați. Și mă minunez ca un copil ce-a găsit o lume magică, minunată, de care habar nu avea că-i doar la o azvârlitură de băț.

Până în 2018 am fost complet ruptă de ea, am plecat din România în 2002 și, spre rușinea mea, recunosc că nu am mai citit autori români decât pe cei pe care-i aveam deja în biblioteca pe care-am adus-o-n fiecare an, cu mine, carte cu carte (cei plecați din țară știu cât este de greu). Iar despre bloguri, site-uri, pagini, n-aveam io mare habar. Începând însă să scriu, încet-încet am redeschis o ușă uitată și pierdută, de care vrei, nu vrei, te cam rupi în tumultul vieții de expat.

Acum, fiecare vizită în țară e un motiv să cumpăr și să comand cărți. Chiar acum, nu demult, la ultima „escapadă”, fix asta am făcut: mi-am burdușit valizele cu cărți cumpărate din aeroport. Am stat cu inima cât un purice la îmbarcare, să nu depășesc greutatea admisă, că rămâneam fără haine și papuci. 😉

 

Mă bucură foarte tare să văd și să găsesc atâția autori români contemporani care scriu atât de bine. Și tocmai de asta, am acum un (oarecare) blocaj. Io când am început să scriu, scriam doar cu sufletul. Ce-mi dicta el, așterneam pe hârtie. Acum însă mintea a intervenit și-ncepe să-mi pună tot felul de piedici: despre asta oare s-a mai scris? oare-i corectă exprimarea? oare n-o să se supere cineva citind asta? etc.

Și nu îmi place, să știți. Am impresia că mi-am pierdut „luminița”, tot stând și-analizând, inspirația (și zvâcul) dispare. Și mă trezesc în fața unei pagini goale, pe care renunț s-o mai umplu.

Dar refuz. Refuz să mă las copleșită de gânduri, de îndoieli, de ploaia măruntă, de vânt. Sau de Mercur retrograd. 😀 😉

Mă știți veselă dar și ambițioasă și n-o să vă dezamăgesc. Nici pe voi dar mai ales pe mine. Pentru că atunci când am început să scriu în noiembrie 2017, naivă și încrezătoare, plină de elan și patos, am făcut-o pentru mine, în primul rând. Așa că la fel voi face și acum. Blocajul ăsta care mi-a cam dat de furcă-n ultima vreme, musai să dispară. Refuz să-l păstrez.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

27/02/2020

P.S. Si tocmai când scriam articolul, am primit un mesaj ce mi-a întărit refuzul. 🙂

„Mulțumesc mult pentru cele două volume „Trăirile Aurei”, le citesc cu mare plăcere.
Mă regăsesc în multe din capitolele cărților tale.
Apreciez mult puterea și încrederea ta în tine.
Când îmi e dor de România, când sunt tristă și am probleme, citesc cartea ta, mă liniștește și-mi dă putere să merg mai departe, e grea viața în Belgia dar ne oferă și multe satisfacții și bucurii.
Mulțumesc, mult succes în continuare.
Daniela Pop 🙂🙂🙂
P.S. Ador limbajul pe care îl folosești în scrierile tale, mi-e taare drag, să citesc regionalismele de pe la noi, (Gherla, Dej) îmi mângâie sufletul. 🥰🥰🥰

Eu îți multumesc, Daniela, uite cum și mesajul tau a venit când eram io tristă și deprimată. Sunteți cei mai tari cititori! 

87951018_537043016939604_9113213349847367680_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10 gânduri despre „Refuz

    1. Mulțumesc pentru încurajare, Issa. Pe mine, îți spun drept, optimista incurabilă, episoadele astea mă sperie. De obicei ies din casă, umblu pe coclauri cu bițigla mea, fac fotografii, mă uit la un apus etc. și-mi trece; dar acum, pe vremea asta mizerabilă, ce durează de prea mult timp, nu-mi vine să fac nici doi pași! Te îmbrățișez!

      Apreciat de 2 persoane

      1. Încearcă să pozezi o picătură de ploaie (visul meu, dar telefonului meu nu-i pasă…!), o frunză udă, chestii, e multă estetică în apa asta din cer :))) sau dă-o naibii și ascunde-te unde nu se-aud picurii pe geam sau nu vezi natura udă, trece și ea într-o zi 🙂
        Cu scrisul… sînt mii care scriu și milioane care citesc și fiecare le face în felul lui pe ambele, tu ai deja un loc în niște inimi și probabil îți vei face și în altele, e un gînd cald pe ploaie 🙂
        Te îmbrățișez și eu cu drag și te rog să-mi corectezi „y”-ul ăla tembel din primul comm, primul rînd!

        Apreciat de 2 persoane

      2. Issa, aici plouă de (prea) multe săptămâni, nu mai ai unde să te ascunzi, e înecat, inundat totul. 😦 Gri, gri, și iar gri! Si crede-mă, să nu vezi soarele atâtea zile, e nasol. Mă exasperează până și mașinile care trec pe stradă, aud cum mustește și aruncă apa de sub roti, vâj, vâj, pleosc, trosc… O „veselie”, ce mai! Dar îți mulțumesc – again!- pentru cuvinte și pentru gândul tau cald. ❤

        Apreciat de 2 persoane

  1. Aura, te-ai întrebat vreodată de ce ne adunăm aici de câte ori wp-ul ne anunţă că ai postat ceva? Pe mulţii alţii îi aduni pe FB, eu zic de aici că pentru mine aici e casa. Pentru că scrii ca Aura, pentru că eşti Aura. Alege tu cel mai mare scriitor din orice timp vrei tu, eu vin şi spun nu că nu ai putea scrie ca el ci că, dacă ai scrie ca el, ar deveni ceva… banal. Te-ai gândit la faptul că sunt mulţi cei care şi-ar dori să poată scrie ca tine? Mno, atât zic despre asta.
    Şi oricum, mă bucur că refuzi gândul. E doar o chestie de moment şi e normal să simţi asta câteodată. Uneori greu se adună gândurile.
    Te îmbrăţişez!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ioi, m-ai emoționat amu! 😓
      Nu, la asta nu m-am gândit niciodată, am admirat întotdeauna pe alții, pe tine, pe Condei, pe Issa și pe muuulți alții… 😍
      Îți mulțumesc din suflet, acum că am aflat că-i normal (deci nu-s singura, yeee!) m-am mai liniștit.
      Te îmbrățișez și eu! 🤗🤗🤗

      Apreciat de 2 persoane

  2. Ca de obicei, mă simt bine „exprimat” de către Issa, iar de Potecuța nici nu mai vorbesc. Sunt variantele mele mult mai frumoase și îndrăgite pe deasupra. Plus că ele nici nu se lasă întârziate și vin să aducă un soare cald, de la ele, exact atunci când acestuia i se simțea lipsa. M-am bucurat că am găsit vorbele lor în josul articolului tău. Aș fi vrut să fi fost și eu chiar atunci prezent, dar cam „plouă” și pe la mine. Stările de spirit se schimbă întocmai ca și vremea, ba uneori se lasă chiar și determinate de către ea. Sunt în faza aceea descrisă de Potecuța, când gândurile nu se dau prinse și adunate și aleargă în neorânduială. Aș fi vrut să îți vorbesc despre îndoielile care ne cuprind pe toți, de surpriza pe care am încercat-o atunci când am aflat dintr-o carte excelentă, scrisă de Paula Melaine, că până și Hemingway era încercat de îndoieli și mergea cu lucrările sale pe la prieteni ca să obțină de la aceștia încurajări ori critici. Și primea din fiecare, pentru că o critică poate fi constructivă dacă este în cunoștință de cauză și pornită dintr-un gând bun. Așa cum nici încurajările nu sunt întotdeauna benefice, dacă trec prea ușor cu vederea aspecte importante. Pe atunci nu exista blog. 🙂 Și până la urmă aș mărturisi că atunci când s-a făcut o trecere în revistă a celor din blogosferă care ar merita să stea pe rafturile librăriilor, am citit cu sufletul la gură și neaflându-mi numele menționat m-a încercat o amară deziluzie. Era o listă mică și omisiunea nu poate fi luată neapărat ca excludere, dar… Suntem oameni și avem stări omenești. Iar momentele concură la aceste stări. Nu m-aș fi apucat niciodată să îmi înșir gândurile în rânduri scrise, câtă vreme activitățile mele cotidiene erau de o cu totul altă natură. Simțeam imboldul, însă amânam pentru cândva când, retras la pensie, mi-aș putea permite asta. Blogul mi-a permis acum. Aprecierile și îndemnurile au venit acum. Și chiar acum începeam să cochetez cu gândul că „ce-ar fi dacă totuși…?” Ca niște ghiocei acoperiți de zăpadă erau aceste gânduri. În așteptarea topirii ei. Fiindcă modestia și exigența care m-au ținut cuminte la sol, sunt atacate de la un timp încoace și se află într-o luptă crâncenă cu petulanța din imaginație care îmi pune aripi de ceară și îmi șoptește despre zbor. Eu sunt la mijloc între ele și tras pe rând când într-o direcție, când în cealaltă. Și aveam nevoie să știi, tocmai acum, să mă descopăr menționat în lista ta. Poate că și în „alții” m-aș fi simțit inclus, doar ai avut drăgălășenia să nu ți-o închizi iar cine dorește să se regăsească acolo, n-are decât să poftească. Fiindcă acum era acel moment când îmi permisesem să accept că vreau și eu. Ce? Să fiu printre voi, ca mesean al ospățului literar și nu numai debarasor, precum atâta vreme m-am considerat. Acest articol ce poartă numele „Refuz”, mie mi-a venit ca un îndemn și de aceea țin să îți mulțumesc. S-a reținut sper, că pe tine te consider deja acolo, așezată chiar pe locul ce îți era rezervat.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Condei, fără îndoială toți avem îndoieli, din când in când, 🙂 dar tu chiar nu credeam că ai putea vreodată să te îndoiești. Nici măcar in bătaia vântului, ce bate nestingherit de-atâtea săptămâni.
      Poveștile tale-s așteptate cu sufletul la gură, doar ai văzut asta, nu?
      Mă bucur că-n deprimarea mea, am fost totuși de folos.
      Cu siguranță ești mesean, la loc de cinste.
      Te-aștept oricând, cu drag. Si cu iubire.
      💖

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.