Când nu ajungi la struguri, normal că brusc devin necopți. 😉 Răutatea, dar mai ales invidia, or să ne pună capac. Nu alte metehne ci astea două-s (după mine) cele mai păcătoase și mai greu de dus. Eh, fiecare duce ceea ce-și așterne și primește la final (cum am mai scris io odată) fix ce-a oferit. Am citit un articol care mi-a dat de gândit. L-am rumegat câteva zile. Am vrut să îl ignor. Dar nu pot. Mă simt cumva cu musca pe căciulă și simt nevoia să răspund, să reacționez cumva. Fie și numai pentru mine însămi și pentru liniștea mea.
Când am ales să public în două cărți cam tot ce-am scris în mediul on-line (fără să mă consider bloggeriță) am făcut-o mânată la început de un gând și o dorință veche, din copilărie: să-mi văd visul cu ochii, să țin în mâini o carte scrisă de mine, ce miroase a cearneală abia uscată; apoi de un altul: să adun tot ce-am scris în eter între paginile reale, palpabile, ale unei cărți. Gândul ăsta a apărut când am fost blocată o perioadă pe Facebook și-am fost în situația de-a pierde toate articolele scrise până atunci; ca urmare am făcut „blogul” aurablupu.com dar și aici, pe wordpress, sunt tot un invitat, un chiriaș, mai bine zis.
Iar dacă, de exemplu, ar dispărea internetul, ce s-ar întâmpla? Răspunsul a fost simplu. O să adun (cam tot) ce scriu în niște cărți. Care oricum nu-s destinate doar celor care mă citesc deja, că-n lumea asta mare mai sunt și altfel de cititori, care poate nici nu au internet sau care preferă să citească și dintr-o carte, nu doar de pe net.
Scrierea asta nu-i nicio scuză, nicio lamentare. E un simplu gând, o constatare.
Da, când strugurii-s prea sus, devin necopți, prea acri, serbezi, fazi.
La fel devin și cărțile scrise de bloggeri, nu? Care până atunci sunt minunați, scriu bine, au ceva de spus, vai cât te admir, ești extraordinară și fantastică, etc.
O singură nelămurire (mai) am: dacă bloggerii ăștia n-ar fi scris nici măcar un rând on-line, i-ați mai citi atunci? Le-ați mai „împrumuta” expresiile? Le-ați mai folosi ideile?
De data asta fără nimic.
Searbăda,
Aura.
23/02/2020
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Aura B. Lupu Anulează răspunsul