Hm, încep să-mi recapăt speranța.

Am deschis facebucu’ și n-am fost înghițită – ca-n ceilalți ani – de avalanșa de inimioare și urări trase la xerox, nici divele văd că nu mai afișează ostentativ inelușele și poșetuțele (de firmă, da? 😜) pe care le-au primit în dar de la iubițeii lor.

Da’ stai, e prea de dimineață, dragile de ele încă nu s-au trezit, după doișpe probabil c-o să-nceapă nebunia.

Așa că să nu zic hop până nu sar.

E februarie. Și mai e și 14.

Da, îmi place ziua îndrăgostiților. Ho, nu-mi săriți în cap și nu-ncepeți să-mi spuneți că-i o sărbătoare falsă, împrumutată de la americani, că dragostea nu se declară doar într-o zi din an, că ea se simte și se-arată permanent. Cei care-mi citiți articolele știți deja la ce anume mă refer (chiar io scriam cuvintele astea acu’ un an).

Dar…

Chiar dacă poate că nici…