Valentina

Aura B. Lupu

Hm, încep să-mi recapăt speranța.

Am deschis facebucu’ și n-am fost înghițită – ca-n ceilalți ani – de avalanșa de inimioare și urări trase la xerox, nici divele văd că nu mai afișează ostentativ inelușele și poșetuțele (de firmă, da? 😜) pe care le-au primit în dar de la iubițeii lor.

Da’ stai, e prea de dimineață, dragile de ele încă nu s-au trezit, după doișpe probabil c-o să-nceapă nebunia.

Așa că să nu zic hop până nu sar.

E februarie. Și mai e și 14.

Da, îmi place ziua îndrăgostiților. Ho, nu-mi săriți în cap și nu-ncepeți să-mi spuneți că-i o sărbătoare falsă, împrumutată de la americani, că dragostea nu se declară doar într-o zi din an, că ea se simte și se-arată permanent. Cei care-mi citiți articolele știți deja la ce anume mă refer (chiar io scriam cuvintele astea acu’ un an).

Dar…

Chiar dacă poate că nici…

Vezi articolul original 237 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.