Scris de mână

Azi, 23/01/2020, este ziua scrisului de mână. Poate părea ceva banal, nu-i așa? Dar când n-o faci decât o dată-n paști, îți cam pierzi îndemânarea. De când am început să scriu pe blog, adică din taste, mi-am dat seama, când plecam cu bicicleta brambura, pe coclauri, că nu pot lua laptopul cu mine, când mă lovește inspirația să-l am la îndemână și să aștern pe ecran ce-mi trecea mie prin tărtăcuță, tocmai la cucuringu-n praznic, pe dealuri sau prin pădure. Așa că, de atunci, mi-am făcut un obicei să am în permanență-n geantă (sau rucsac) un caiet și ceva de scris. Obiceiul ăsta a devenit rapid dependență, acum îmi place să stau pe-o bancă, lângă apă, și să scriu. De mână, evident. Inspirația și cele mai bune idei vin, de obicei, când scriu pe-o foaie de hârtie.

Da, e un îndemn să scrieți (și) de mână. E o deprindere mișto de tot. Să ne străduim zilnic s-așternem pe hârtie câteva rânduri, să exersăm scrisul de mână. Poate fi eliberator, credeți-mă. Am testat pe mâna mea. Și-mi place și mai tare să răsfoiesc ce-am scris și, imediat, îmi amintesc tot momentul când scriam, culorile cerului, miresmele pădurii, adierea vântului; nu știu cum, dar cuvintele scrise pe-o bucată de hârtie prind în ele, înmagazinează tot momentul respectiv. Pe când cele scrise-n fața calculatorului nu au același efect. Nu știu de ce, poate doar eu simt așa… Cert este c-am regăsit, de-o bună bucată de vreme, plăcerea scrisului de mână. Iar cei care trec pe lângă mine, văzându-mă că scriu, încetinesc, se-opresc, zâmbesc… Vreo câțiva au avut și curajul să intre-n vorbă, (știți că aici asta nu se prea face, nepoftit 😉 ) așa am cunoscut un domn adevărat (și-acum îl văd!) Françoise, bine îmbrăcat, de 83 de ani, (era și el pe bicicletă, la 83 de ani!) care a fost în România pe vremea lui Ceaușescu, la Sibiu. Văduv, locuiește singur, are o fiică și 3 nepoți… Dacă nu mă vedea scriind, nu aflam toate astea și nici nu făceam rost de înc-un personaj, nu? 🙂

Lăsați inspirația să curgă-n rânduri scrise de mână. E autentic, e unic, e original.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

23/01/2020

82865919_808272082983156_8801345621182119936_o

 

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

6 gânduri despre „Scris de mână

  1. Bine punctat. Te gândești că odinioară exista (o mai fi și acum, dar…) chiar disciplina care se ocupa cu particularitățile scrisului, anume grafologia. Mă uit la scrisul meu de acum și îl compar cu cel pe care mi-l știam odată. Această diferență (azi este mai zvârlit și mai nervos) nu o pun pe seama nepracticii, căci am continuat să mai scriu de mână chiar dacă nu în ritmul vremurilor de când eram la școală. Cred că mai degrabă îmi reamintește povestea vieții…
    Și al tău spune câte ceva, Aura:
    -Este cursiv și format, semn că ai scris destul de mult;
    -Cuprinde rotunjimi și ascuțișuri în egală măsură, deci tinzi să îți îmbini armonios talentele cu care ești înzestrată;
    -Floricelele, liniuța cu care îți împodobești V-ul, spre exemplu, poate fi cochetărie femeiască dar și simț estetic dezvoltat. Sau ambele;
    -Coada de sprijin a A-ului poate sugera nevoia de stabilitate dar și de frumos, eleganță… La iscălitură se repetă, e afirmare;
    -Liniuțele curgătoare, respirațille de la virgule și diacritice, exprimă vitalitate și energie. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns la Aura B. Lupu Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.