Luna plină – fragment

Cică ochii sunt oglinda sufletului. Unde oare citise tâmpenia asta? Să te încrezi în ceea ce simți. Altă prostie! Instinctul nu te înșală niciodată. Pe naiba! Datorita instinctului își luase la revedere de la 1000 de euro, proasta naibii! Când n-o să mai trăiască după cărți? Când o să coboare cu picioarele pe pământ? Văzduhistă și tutulucă, bine-i zicea maică-sa!

Pe întuneric, în holul luminat doar de luna plină, Alisa fuma și se certa singură pentru tâmpenia ce-o făcuse. Cum de ratase așa o șansă?  Mda. Unu la mână, nu-i plăcuseră ochii și privirea lui. Doi la mână, individul era înfricoșător. Așa o matahală nu-i inspirase niciun dram de siguranță. Trei la mână, era foarte nepoliticos, bădăran de-a dreptul! Bun, și ce dacă? Poate că omul fusese într-o pasă proastă, poate că avea ea pitici pe creier și niciun dram de-ncredere-n bărbați, poate că tipul respectiv era complet nevinovat și ea s-a repezit să-l judece… Futu-i mama mă-sii de treabă! Și asta după ce se rugase atât de mult de colegă-sa s-o ajute să plece! Na, poftim plecat, idioată ce ești! Și ia-ți la revedere de la tot ce ai visat c-o să faci cu banii ăia! Nici tu mâncare mai bună, nici tu rechizite, haine și încălțări pentru copii! Iar datoriile cine-o să le plătească? Papa de la Roma? Instinctu’?

— Mami, unde ești? îl auzi pe Andrei scâncind din camera unde dormeau toți trei.

— Aici mami, vin imediat! răspunse Alisa și, suspinând adânc, stinse țigara.

Eh, o să vadă ea ce-o să facă, cumva o soluție o să găsească, își spuse privind acum cu ciudă luna care strălucea calmă, imperturbabilă și măreață, pe cer. Mda, poți fi și calmă și măreață, tu ce griji ai? o certă Alisa-n gând. Îi plăcea să o privească, o liniștea și-i dădea un sentiment de siguranță. Dintotdeauna simțise că are o legătură specială cu astrul nopții, un martor tăcut la grijile și insomniile ei, pe care chiar dacă uneori reușea să le păcălească, în nopțile cu lună plină erau inevitabile. Se obișnuise cu ele, oricum niciodată nu dormise mai mult de câteva ore pe noapte, prefera liniștea nopții, siguranța întunericului, se refugia și se calma adeseori în holul rece, fumând și încercând să găsească soluții pentru multele griji și probleme care apăruseră după divorț.

Alisa se-ntoarse-n cameră și se cuibări în pat, luând în brațe cele două comori ale ei, care dormeau liniștiți, calzi și moi… Da, va găsi o rezolvare. Neapărat!

Fragment „Eu. Și atât”. 

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

11/01/2020

Foto: Aura Lupu, arhiva personală.

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

 

2 gânduri despre „Luna plină – fragment

Lasă un răspuns la condeiblog Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.