EL și EA

Ce, credeți că o fată, o femeie, un băiat sau un bărbat, dacă-s frumoși/frumoase și deștepți/deștepte, aveți de ce să-i invidiați? Credeți că dacă acum sunt fericiți, n-au suferit? Dacă acum zâmbesc credeți că nu au plâns? Sau n-au fost înșelați? Ba au fost! Frumusețea și deșteptăciunea nu-s o garanție că iubitul/iubita nu i-au înșelat, nu-s o certitudine că n-o să fie părăsiți și mințiți în fel și chip!

Ba îs! Și încă cum! Și încă de cine!

A fost odat-o fată, de 18 ani. Frumoasă și deșteaptă, dar credeți că i-a folosit? Defel! Era și prea naivă, prea încrezătoare, prea văzduhistă și mult prea cu capul în nori. Prea își punea fata asta sufletul pe tavă și-avea mult prea multă-ncredere-n prietenie și-n dragoste adevărată. Avea și un iubit, avea și-o prietenă bună. Și uite că prietena ei bună, cu care crescuse împreună și se jucase în colbul uliței, căreia-i încredințase secretele și suspinele, care-i știa gândurile și lacrimile, cu care împărțise jucăriile, schimbase hainele, dormise împreună și băuse din aceeași cană etc., a trădat-o în modul cel mai cumplit: deși era iubita fratelui ei, se cuplase cu iubitul ei. Adică îi trădase pe-amândoi… Da, ce-i drept fata era certată cu iubitul ei atunci, în acel moment, dar prietena cea bună știa că suferea și că-l voia cu disperare înapoi. Știa cât de tare-și dorea să se-impace; ei îi dăduse scrisoarea pătată cu lacrimi, în care-și cerea iertare și-l implora să vină înapoi, scrisoare la care n-a primit niciodată vreun răspuns… După ani și ani, vreo 30, (v-am zis că era prea naivă, nu?) și-a dat seama, a înțeles că probabil acea scrisoare nici n-a ajuns vreodată la destinatar. A ajuns însă vestea că ea e împreună cu el… N-a crezut, bineînțeles, s-a dus direct la ea, să-i spună ce-auzise, râzând de stupizenia și răutatea bârfitorilor, auzi ce-s în stare să zică, ea, prietena ei bună, să fie împreună cu el??? Prietena ei bună a fixa-o cu ochi reci, străini, și i-a trântit-o sec: „Ba da, îs!”.

A ajuns împleticindu-se acasă, năucă, amețită, amorțită, cu un suflet gol, c-o inimă ce parcă se oprise să mai bată. Ce se întâmpla, nu se putea! Era un coșmar, un vis urât, din care cu siguranță mâine se va trezi și-o să-l dea uitării.

Eh, uite că nici după 30 de ani nu l-a uitat.

Încrederea în dragoste și-n prietenie s-a dus atunci pe apa sâmbetii, toată fundația pe care fusese clădită o viață, dispăruse brusc. În tot ceea ce crezuse până atunci cu ardoare, nu mai era. Prietenie adevărată? Dragoste curată? Ha! Ce glumă! Ce ironie!

Trădarea a durut ca naiba. Dar știți ce-a durut de fapt cel mai tare? Momentul în care fata și-a dat seama că prietena ei bună o ura, de fapt. Că-n toți anii ăia de așa-zisă prietenie, jucase teatru, se prefăcuse că-i păsa, că o iubea…

Vestea bună este că fata, deși avea o cicatrice mare-n inimă și-n suflet, a trăit mai departe, a trecut prin multe, a mai adăugat multe alte cicatrici…

Vestea proastă? Deși o persoană-i frumoasă și deșteaptă, asta nu-i o garanție că nu va suferi.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

20/12/2019

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2 gânduri despre „EL și EA

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.