E bine să-ți împărtășești dorințele și visurile, e bine să comunici și să relaționezi, să fii deschis și nu-ți pui măști. Da’ uneori e bine să mai taci și naibii din gură, să-ți pui lacăt pe ea și să mai arunci și cheia! Pentru că întotdeauna se vor găsi cei care să te tragă-n jos. Nu face aia, că nu-i bine. Nu visa la asta că n-are niciun rost. Nu te apuca de treaba aia că n-are niciun viitor. Și oricât de convins ai fi fost de reușită, când o sămânță de-ndoială a fost sădită-n mintea ta, aia încolțește. Și-ncepe să te roadă, să-ți sape la temelie. Ai nevoie de-o mare încredere în tine ca să faci față la așa ceva.

N-am fost niciodată plină de încredere, îndoiala m-a ros și m-a morfolit în gingiile ei multă vreme. Știu și de unde mi se trage, și mai am încă de lucrat cu ea. Dar o lecție cu siguranță am învățat-o: să-mi pun  – uneori – lacăt pe gură. Să tac naibii și să nu mai spun chiar tot. Nu-i înșelăciune, nu-i prefăcătorie sau inducere în eroare, e pur și simplu prevenție, protecție și apărare. Pentru că indiferent cât de tare te-ar iubi și s-ar încrede-n tine și-n forțele tale chiar și cei mai apropiați, o umbră de îndoiala îi încearcă, îi roade și pe ei. Și-i suficient un: „Dar dacă…”, ca să-ncepi și tu să te-ndoiești.

Ca să te aperi și să te protejezi, taci naibii din gură și nu mai spune tot.

Trăiește. Iubește. Și taci.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

08/12/2019

Donație

Vă place ceea ce citiți? Aici puteți sprijini autoarea. Mulțam fain!

€10,00