1 Decembrie

1 decembrie.
Sărbătoare mare, nu?
Toți postăm „La mulți ani, România!”, toți devenim brusc azi patrioți.
Asta-i soră cu Valentine’s Day, când ne iubim de numa’ numa’ și ne declarăm iubirile pe net.
Astea-s zile care vin și trec. Și iar uităm să fim patrioti, iar uităm de ea Românie, iar o bălăcărim și o-njurăm.
Dar ce-ar fi să fim patrioți tot timpul? Nu doar pe 1 decembrie?
Ce-ar fi să nu fim înflăcărați doar azi și să ne-arătăm patriotismul și altfel? Nu doar pe net.
Nu doar prin poze cu tricolorul.
Ci prin ceea ce suntem zi de zi.
Români în inimă și-n suflet permanent.
Să ne cinstim unii pe alții și țărișoara noastră cum se cuvine.
Să mai lăsăm partea aia cu deșteptarea (c-amu mintenaș de 30 ani ne toooot deșteptăm, da’ numa’ nu ne trezim!) și să fim uniți cu-adevărat.

„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română” – ăsta-i imnu’ pe care-ar trebui să-l cântăm.
Asta-i ceea ce-ar trebui să simțim.
Zi de zi.
Fără pizmă și fără fală.

„Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!” – ce fain ar fi!

Să fie!
La mulți ani, România!
La mulți ani, români! ❤️💛💙
#lamulțianiromânia #lamulțianiromâni

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu.
Foto: Aura Lupu Apus din avion, 11/09/2019, ora:21:22, deasupra Atlanticului.

70927311_2416822491699503_3280119459427123200_o

25 de gânduri despre „1 Decembrie

    1. Eu am pus deja, că nu răbdam altfel 🙂 Iar Aura știe că nu mă apucă patriotismul numai așa, la zile mari. Dar dacă ziua mea de naștere nu o socotesc un eveniment foarte grozav, pământul nu s-a oprit din rotație și nici nu au stat stele deasupra lui pe cer, ziua în amiaza mare atunci când s-a născut ilustra mea persoană 🙂 , altfel văd lucrurile acum, când se sărbătorește întreaga națiune. Este un moment major, pe care îl simt prin toți porii și îmi umflu pieptul cu mândrie că sunt român. Mai abitir încă și uneori poate disproporționat, dar tocmai știind că sunt alții care-și lasă capul în piept cu un fel de rușine a rudei sărace, căruia doar i se îngăduie să stea la masa istoriei, dar undeva mai înspre margine. Nu e drept însă față de înaintașii noștri. Așa obidit cum a fost el, poporul român a rămas între pământurile sale, zbătându-se să reziste. S-a mai retras el în munți și prin codri, s-a mai întins el pe jos să-și asculte strămoșii de dedesubt de sub glie, cu urechea. Dar s-a ridicat ca iarba după ploaie. Să nu fim mândri că suntem români? Și de ce nu? Că apar unii nemerituoși cu însemnele noastre naționale? E treaba lor. A noastră este să nu-i uităm pe ceilalți. Aceia care reprezintă grâul de prin neghină, din care se face totuși pâinea bună. Și să ne revendicăm apartenența oriunde ne-am afla că nu suntem oarecine, suntem români!

      Apreciat de 3 persoane

      1. Revin, este cazul să-mi expun punctul de vedere! Dreptul la libera exprimare! Îl respect! Fiecare are dreptul să se manifeste cum crede că e bine! Sunt mai puțin româncă dacă nu am postat nimic despre Ziua Națională!? Accept degetul acuzator îndreptat spre mine! Toleranța mea este maximă! Doar că ar fi bine, zic eu, să fim zilnic mândri de noi ca români, de ROMÂNIA noastră! Cineva m-ar putea întreba care sau unde e România mea!?
        Dragii mei, e în sufletul meu, într-o cutiuță plămădită din pământul țării, amestecat cu sângele şi oasele moşilor mei! Nu o să spun că sunt mai româncă decât cei din țară, dar ce este în sufletul unui ROMÂN trăitor departe de țară, ştie numai el şi cei ca el. Cum îmi arăt dragul de țara mea!? Nu înțeleg de ce ar trebui s-a fac!? Dar, uite, am s-o fac totuşi! Vorbesc româneşte şi mă străduiesc să scriu corect! Dragul meu de țară este în cuvânt şi în vârful creionului meu! Nu voi nega niciodată că aparțin poporului meu! A, să nu uit cumva! Se apropie Crăciunul! Vom începe iar cu: „să fim mai buni de Crăciun”!!??? Da!? Nu, să încercăm să fim mereu, câte un pic, mai buni! După mine, e acelaşi lucru!
        Dragii mei, fiți mereu buni români!
        De peste mări şi țări, Aura. Cea de la Eco!

        Apreciat de 2 persoane

      2. No așe și no atât! Bravo cea de la Eco, tare-tare frumos ai scris și-ți mulțumesc! ❤️💛💙 Da, dragul nostru de România acolo-i, în cutiuța aceea ce-ai descris-o atât de bine și de frumos! Iubim România mult și mai tare noi, #ăștia, pentru că iubirea noastră-i sporită de dor și de lacrimi. Nu ne-am uitat graiul și accentul, io de asta și vorbesc și scriu ardelenește pentru că nu vreau să uit, nici eu, nici băieții mei locul de unde am venit. ❤️💛💙
        Îți mulțumesc! Și te îmbrățișez cu drag! ❤️💛💙

        Apreciat de 2 persoane

      3. Dragă Aura de la Eco… Pentru că sunteți două Aure aurii aici, cu aure foarte frumoase amândouă 🙂
        Dar nu știu pe al cui deget l-ai simțit îndreptat acuzator, zău așa, și tocmai spre domnia ta? De bună seamă că subscriu din toată inima la opinia dumitale cu a fi mereu un bun român și nu din joi în Paști…sau de Crăciun 🙂 Spre exemplu eu te admir foarte mult că azi ai mers la biserică, în timp ce eu nu am reușit. Și îmi pare teribil de rău, căci aș fi întâlnit acolo alți români vrednici, alături de care aș fi trăit și simțit românește. În loc de asta, tot elanul meu sărbătoresc a fost ca o cocă ce se umflă până iese din tavă și rămâne doar așa… necoaptă, lipicioasă și fără gust. Mi-am purtat tricolorul pe braț și am bătut câmpii pe internet. Bravo mie, halal român! Dar tocmai fiindcă nu m-am ridicat eu însumi la măsura așteptărilor, probabil că am scris ce am scris. Deși îmi doresc mult mai mult de la toți, doar cu mine am ce am…

        Apreciat de 1 persoană

      4. Ai scris atât de frumos, cum numai tu ştii să scrii! Vor fi unii care să mă acuze că mi-am luat „codița” la spinare şi am plecat, deci ar trebui să tac. Acum, cum, dar mai ales de ce am plecat, este o altă poveste. Şi spun doar atât, NU visul american a fost țelul meu. Nu este nici acum!
        Da, am fost la biserică şi la sfârşit preotul a spun „Tatăl nostru” în engleză. Sunt foarte curioasă ce părere ai/ aveți!?

        Apreciat de 1 persoană

      5. Ce părere să am? E „Tatăl nostru”… spus în engleză. Toate limbile se pot îmbogăți cu această rugăciune, pe care ne-a transmis-o Însuși Hristos. El a rostit-o în aramaică deci și noi românii avem parte în fond, tot de o traducere 🙂 Dacă și în Scoția se procedează la fel, bănuiesc că asta e o chestiune de curtoazie față de cetățenii țării gazdă, în eventualitatea că și vreunul dintre ei ar participa alături de noi la slujbă. Sunt chiar mai multe rugăciuni traduse în engleză și se rostesc după ale noastre. Eu nu le-am învățat, prefer să le repet în gând pe cele cunoscute, dar sunt destui oameni care le recită în cor și sunt obișnuit să le tot aud. Până să ajung la biserica aceasta cu enoriași români, neaflând-o încă, m-am bucurat să merg chiar și la una grecească, era și mai aproape dar unde nu înțelegeam nimic din ce se spune, ghiceam numai după momentele desfășurate că doar ritul e la fel. Și da, chiar și ei repetau rugăciunile principale în engleză 🙂 Remarcându-mă unul dintre preoți, pentru că era în apropirea Sfintelor Paști, mi-a cerut să-l învăț cum se spune pe românește „Paște fericit!” ca să rostească și pe limba mea cuvintele înălțătoare. Ce să mai zic, biserica adevărată unește, nu dezbină. Așa ar trebui. Și Aura… E adevărat că eu mă simt ca un dezmoștenit în afara țării. Dar numai din motive personale, că am fost nevoit să plec și am lăsat lucruri, ființe, bucăți din inimă, în urmă. Nu le puteam lua cu mine și de aceea sunt ca o pilitură de fier atrasă de magnet. Și mă voi întoarce curând așadar. Singurul motiv. Nu înseamnă că mi-a păsat de eventualele acuze ale unora care nu au știut și nu aveau habar de problemele mele. Să fie sănătoși și să-și vadă de ale lor, asta zic. dar nu prea cred totuși să existe. Cel puțin în afara facebookului. Oamenii de acasă, cei pe care îi știu eu, nu gândesc urât. Ne respectă pentru curajul nostru și ne îndreptățesc. Mulți și-ar fi dorit s-o facă ei înșiși, alții au și făcut-o pe termene mai lungi ori mai scurte. Iar cei care și-au făcut și un rost în afară, cum poate e cazul domniei tale, cu atât mai bine. Să întindem România cât mai departe, căci nu-i așa? Un om bun conține germenele întregii națiuni. Destul ne-au făcut remarcați ambasadorii tuciurii într-un mod neonorant. De ce să nu cunoască străinii și prin adevărații români, față curată a României? Vă iubesc și vă respect Aurelor, cu nimbul vostru auriu așternut deasupra tricolorului.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.