Mai sunt iubitori de îngheț? Mâncători de țurțuri, prinzători de fulgi cu limba? Înnebuniți după mirosul de iarnă? Fascinați de sclipirea lunii pline pe zăpada argintie-albă? Pasionați de peisajul imaculat, de florile de gheață, de simetria lor, de desenele incredibile ale fulgilor de zăpadă? De bătutul covoarelor în gradină, pe zăpada proaspăt căzută și-așternută-ntr-un strat generos?
Cel mai tare îmi lipsește mirosul hainelor înțepenite de îngheț. Știu, ar trebui să-mi pară bine că nu mai îs nevoită să spăl afară, în covată, la -32 de grade, 🥶 dar de mirosul acela magic, uneori mi-e dor…
Mi se lipeau nările încercând să respir adânc, pe gene eram plină de promoroacă, fiecare respirație era un fum. Căram apa cu gălețile, de la fântâna lui tanti Olga, de peste drum. Mai trăgeam și câte-o trântă și vai ce ciudă îmi era când eram pe drumul de întoarcere, iar gălețile erau pline! Pe drum se formau două șanțuri înghețate, de la roțile mașinilor și, cu fiecare trecere, cu fiecare ninsoare, se adânceau. Ajungeam să intru-n ele câteodată și până la genunchi!
Încălzeam apa în cazan, pe sobă, și-apoi fierbinte-fierbinte, clocotind, o scoteam afară-n curte, în căldare, și ne-apucam de limpezit. După nicio jumătate de oră se răcea complet și prindea pojghiță deasupra, cât duceam hainele-n grădină, la întins. Câteodată nici n-apucam bine să le-ntindem, că și înțepeneau. Spărgeam gheața – la propriu, nu la figurat! 😀 – , mai turnam câte-un canceu sau câte-o doniță de apă fierbinte și iar băgam mâinile în apă; se înroșeau, mă usturau, crăpau, erau aspre și bătătorite, numa’ a mînuri de domnișoară n-arătau. 😜
Dar mirosul hainelor înghețate era magic. Pur. Când băgam hainele în casă, la uscat, aveam impresia că le-am adus, le-am coborât din rai. Așa-mi imaginam io că miroase acolo: a curat. A puritate. A îngheț. A… alb. Iar când le îmbrăcam, adulmecându-le, simțeam că-s chiar acolo: în sânul lui Avraam.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
27/11/2019
Aura B. Lupu 
Bătut de covoare pe zăpadă n-aş face. Nici n-am făcut deci cred că nu ştiu ce-i aia, de aia nu mi-e dor 😀 În rest…. pe toate le vreau acum. Dar e timp, eu sper să fie iarna-iarnă, nu doar o simulare. Că haine îngheţate voi avea, le scot în balcon, deschid geamurile şi… taadaaa, ioi, abia aştept!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ooo, Potecuță, așa ceva nu se poate, asta-i blasfemie! 😂🤣😁 Musai să bați măcar o dată un covor pe zăpadă! Ce miros, ce curățare, ce culori reîmprospătate și reînviate, ce microbi uciși, ce punere-n mișcare a sângelui, ce tăvălit prin zăpadă și ce râs și ce distracție! Te-am convins? 😀 Te țuc! 😘🥰😍
ApreciazăApreciază
Pfuai, acum aş ieşi. Nu mai ratez aşa ceva, la prima zăpadă am şi ieşit afară! Te pup, mulţumesc! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❄️☃️⛄️ Yeeee! ❄️❄️❄️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu sa nu dai cu piatra si sa trimiti inca zapada. Imi place rau zapada si albul acela neon intins. Ma bucura si ma copilareste, ma agita si ma nelinisteste-n aspteptare. Nu vin inca mosii…
Dar inca ma bucur de rufe geruite. Doamne cat de greu descrii tu spalatul. Ce-i drept ca am prins si eu copil fantana pe vale si strabunica lua de acolo vedrele cu apa, pe cobilita.. Dar ce indepartate amintiri. Si parca le stiu in alt anotimp. Nu stiu cum urca dealu/ valea- la fantana cu cumpana.
Uneori si acum geruiesc rufe de miros. Nu ca nu s-ar putea usca in casa. Asta-i un miros ce ma topeste, alaturi de cel de pamant reavan, de fan cosit si de tei, dar in departare, caci mi-e prea tare in apropiere (i am o alergie la miroase… ).
Fain ne-ai transportat in timp. Frumoasa si iarna, zapada din fotografii.
Multam. Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și io mulțam pentru lectură dar și pentru cuvinte. Ce frumos, „rufe geruite”… 🙏❤️ Da-de-n iarna asta o să le miros! ❄️❄️❄️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din copilărie și până acum a trecut mult timp. Și multe ierni urâte și noroioase s-au interpus. Aproape că amintirile zăpezilor curate de la țară s-au estompat. În minte îmi vin altele, care nu sunt deloc plăcute. Pentru asta, în pragul iernii îmi fac griji, că nu e tocmai anotimpul meu preferat. De aceea îți mulțumesc că „ai bătut covorul cu zăpadă” și mi s-au reîmprospătat culorile E frumoasă și iarna într-adevăr, cu tot frigul ei. Și uite că m-am înseninat la timp, că doar mai e un pic și vine 1 Decembrie. Ne trebuie un pic de dezgheț sufletesc de ziua națională, nu-i așa?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa-i Condei. 🙂 Că-i destul noroi după alegerile astea și-s destule suflete-nghețate, m-am gândit să le dezgheț cu niște amintiri frumoase despre… îngheț. 😁😂🤣
ApreciazăApreciază
Chiar aseară am simțit pentru prima oară miros de iarnă. Parcă a mai fost și în alte seri frig, dar aseară frigul mirosea a iarnă.
Parcă m-a cuprins așa un dor de ger și de înfofoleală și de nas roșu. Eu încă mă arunc în zăpadă să fac îngerași, deși numai „îngerași” nu mai ies, așa că fii sigură că stau cu gura căscadă să prind fulgii în căderea lor 😀 Iar rufele, neapărat afară le întind. Le las să înghețe bocnă, după care le bag în casă. Îmi place de mor mirosul lor și mai ales când îngheață de abia le mai pot lua de pe sârmă.
Mi-e foarte dor de sobă, în schimb. De ideea de a intra în casă, a auzi lemnele trosnind și a îmbrățișa soba ca să-i las căldura să mă cuprindă. În liniștea nopții cântecul sobei e divin. Îmi place și-mi lipsește și activitatea de aducere a lemnelor în casă prin troiene de zăpadă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
gura căscată*
ApreciazăApreciază
Ce frumos! Îmi place tare să văd că mai sunt alții ca mine, care iubesc aceleași mirosuri, aceleași senzații, aceleași amintiri! Mulțumesc! 😍😘🥰🤩🤗
ApreciazăApreciază
Am o vagă senzație că suntem pe cale de dispariție..
Mulțumesc si eu pentru trăirea pe care mi-a provocat-o scrierea ta.O zi așa cum ți-o dorești să ai 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, asemenea! ❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciază