Văicărit

Io știu că v-am obișnuit să fiu veselă și zâmbitoare tot timpul, da’ nu-s. Am zile-n care-mi plouă și-mi ninge, în care tristețea mă bântuie și lacrimile curg, fără rost. Când n-am motive să fiu tristă și supărată, dar așa-mi vine.

Nu mai reprim nimic. Mi-am înghițit lacrimile și tristețile de prea multe ori, de prea multe ori le-am ascuns. Acum, chiar și fără motiv, dacă-mi vine să plâng, plâng. Dacă am chef să fiu tristă, îs.

N-o să mă prefac doar ca să păstrez o aparență, să mențin o impresie pe care și-a format-o cineva. Îs om, îs veselă și-s tristă, am zile rele, am multe zile bune și am tristeți, melancolii fără motiv. Zile-n care doar ascultând o melodie mă îneacă plânsul, doar văzând o scenă dintr-un film sau citind un pasaj dintr-o carte, mă apuc-un dor. De ce? Nici io nu știu. Voi știți întotdeauna cum și de ce?

Nu mai căutați și disecați și despicați firul în patru. Multe stări, multe emoții vin doar ca să le trăiești. Să le experimentezi. Când cautăm motive-n spate, analizăm prea mult și ne batem capul cu-ntrebari fără răspuns, ratăm momentul. Ratăm emoția și trăirea de moment.

Azi am chef să fiu tristă. Să-mi plâng de milă, să mă văicăresc. Să mă scufund în butoiul cu melancolie și să mă dau cu curu’ de pământ. Să cuget la neliniști metafizice (nu știu ce-s alea, da-mi place cum sună! 😜). Să plâng inevitabilu’ și fatalitatea, nimicnicia vieții și inutilitatea ei. Să-mi fie dor de tot și toate, să-mi pară rău și să regret. Să mă vaiet că afară-i frig și plouă, că ceru-i înnorat și că-i urât. Că trece imediat și anul ăsta, că timpul zboară și c-am îmbătrânit.

No, asta am chef azi, asta fac. Să fiu și tristă, și supărată.

Chiar și fără motiv…

Cu drag și cu iubire,

Aura.

21/11/2019

 

75210211_480426849265154_6241862734187593728_n76688885_469156163953336_8477815978271440896_n76602193_1188037394730937_2109886341809438720_n73319168_710351599474686_3268655341310574592_n76198815_2528483537386261_7285608558131937280_n78274711_544921459624135_7945194829036650496_n

 

 

 

21 de gânduri despre „Văicărit

  1. Una dintre poveştile preferate ale bunicului meu era cea în care Ion zăcea pe pat. Un vecin merge la el să vadă cum se simte şi nevasta făcea ce făcea şi mergea până-n prag şi striga „mă Ioane, vrei nişte apă, mă? Da’ o supă vrei? Să-ţi fac, mă, o supă? Mă, da ceai bei dacă-ţi fac? Te mai doare capu’, mă omule?” şi tot aşa. La un moment dat, vecinul, scos din minţi, îi strgă nevestei lui Ion: apăi, tu muiere, mai taci şi lasă omu’ să aibă haznă de beteşugul lui!”.

    Mno, io te las să ai haznă de melancolia, nostalia sau tristeţea ta. Că ştiu că-i aşa, numai o treabă de moment şi da, ai dreptul ăsta de a simţi şi emoţia asta. Ti pup şi aştept şi eu ploaia, aşa s-a anunţat 😉

    Apreciat de 2 persoane

    1. Supărare plăcută! 🙂 Ce fain a sunat. E nostim și că eu citesc abia în clipa asta, când starea aceea s-a dus de mult. Așa sper. Ca să pot adăuga acum o altă urare: Bucurie plăcută!
      Cu ce motiv? Nu știu, găsești cred ceva pe acolo… Uite, eu m-am uitat pe pozele astea de mai sus și zău că mi-au lăsat așa, o stare de mult bine.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Apar aceste nemulțumiri aparent fără motiv, dar subconștientul cred că poartă vina. Mă bucur să întâlnesc oameni care au sentimente amestecate, înseamnă că suntem vii și că viața are lumini și umbre.
    Seară dulce!💖 🌹😘

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.