Zidul Berlinului

„Azi, 09/11/2019 se împlinesc trei decenii de la căderea Zidului Berlinului, cel mai puternic simbol al Războiului Rece. Pornit din eroarea unui oficial est-german, momentul a însemnat întâi de toate regăsirea celor despărțiți de această construcție. Numai că dincolo de forma sa fizică, Zidul Berlinului a reprezentat și un obstacol psihic. O barieră care nu a dispărut complet nici acum, la 30 de ani de când lumea realiza că prăbușirea comunismului e o certitudine.

La 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului, care diviza Germania și Europa în două, a căzut. Cele șase puncte de frontieră din oraș au fost desființate, iar berlinezii au putut trece liber dintr-o parte în alta a orașului. La fel s-a întâmplat și la punctele de frontieră dintre Germania de Est și Germania Federală.

Semnalul pentru asaltarea frontierelor a fost dat de anunțul unui oficial comunist care a vorbit despre liberalizarea călătoriilor în străinătate.

Dar oamenii și-au dorit atât de tare să fie liberi încât, un an mai târziu, cele două Germanii s-au unit.

„Îţi dădeai seama dacă cineva era din Est sau Vest, fiindcă avea o atitudine diferită. Nu știu să spun exact ce anume te făcea să-ți dai seama”, povestește o femeie care a trăit acele vremuri.

Ridicarea Zidului Berlinului a însemnat o povară psihică uriașă pentru oamenii care au rămas în partea estică. În afara barierei fizice, construcția a produs daune ce aveau să dureze zeci de ani. A separat oameni și a distrus în egală măsură destine și mentalități. I-a făcut pe est-germani să se considere cetățeni de mâna a doua în comparație cu frații lor din Vest.

„Li se inoculase celor din Est ideea că sunt proști, leneși, că nu sunt buni de nimic. Dar cu timpul și-au deschis ochii și și-au dat seama că sunt oameni ca toți ceilalți”, povestește un bărbat.

„Mi-a luat mult, mult timp să mă integrez în noul Berlin. Desigur, știam cu toții că Berlinul de Est făcea parte din oraș, că era la fel ca Berlinul de Vest, dar sentimentul era că e o lume cu totul diferită. Mi-a luat cam 10 ani să-mi șterg granița asta din minte”, mărturisește Sascha Moellering, martoră a căderii Zidului.

Est-germanii nu se gândeau la astfel de lucruri în acea zi de 9 noiembrie 1989, când Zidul a căzut. A fost o zi euforică, în care mii de oameni au sărbătorit în stradă faptul că pot călători liberi în Vest. De fapt, anunţul a fost o greşeală a unui oficial comunist, care anunţase deschiderea graniţelor. Era, însă, prea târziu.

„La un moment dat, mama m-a privit şi mi-a spus: Ce mai cauţi aici? Du-te! Se scrie istorie, trebuie să te duci!”, povestește un bărbat.

Cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier și al Războiului Rece, Zidul Berlinului a produs nenumărate drame ale separării, rememorate și povestite acum pretutindeni. Şi reprezintă, în egală măsură, și un avertisment pentru generațiile viitoare.

„Dacă îţi pierzi libertatea, îţi dai seama de asta. Dacă beneficiezi de libertate, te obișnuiești rapid cu ea. Asta am învățat şi mă întreb întotdeauna: Cum m-aş simţi dacă ar trebui să trăiesc din nou fără libertate?” spune Thomas Drescher, fost deținut politic.” (text preluat).

Cei care au şansa de-a fi liberi, au datoria de a-şi aminti.
Ne-am câștigat dreptul la vot. Să-l și folosim.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
09/11/2019
Foto: Aura B. Lupu
(bucată din zidul Berlinului de lângă Parlamentul European de la Bruxelles)

10730902_834835876564847_4012263576064144896_n11147140_834835889898179_3848593494587713022_n10402478_834835919898176_7986843333633398194_n

4 gânduri despre „Zidul Berlinului

  1. Comunismul nu a existat real și nu se va înfăptui nicăieri în lume. Pentru că este utopic, mai departe de familie neputându-se niciodată închipui o proprietate colectivă. Mai sunt ce e drept comunitățile monahale, dar acelea funcționează tot ca niște familii. Ori comunismului îi lipsea tocmai spiritul creștin, esența unei conștiințe adevărate, ideologia comunistă fiind atee.
    Tot ceea ce s-a realizat, au fost aceste orânduiri schizoide, în care unii sunt întotdeauna mai egali decât alții, unde forma nu acoperă conținutul, termenul nu îmbracă sensul și unde individul, stors de autonomie și disperat să subziste, trăiește cum poate și abdică de la principiile morale, înlocuindu-le cu cele de parvenitism. Hm! Socialism în drum spre comunism, mereu pe drumuri, un drum al pierzaniei de fapt. Nu îmi place reducționismul în termeni, dar pentru o antiteză mai ușoară, să îi lăsăm așa, capitalism versus comunism. Și avem iată, simbolic, un zid despărțitor în Berlin, în care cei din est rămăseseră ca niște rude sărace ale celorlalți, avem o Coree ruptă în două jumătăți ireconciliabile, unde nivelul de trai nu poate fi comparat…Și avem chiar un întreg bloc de est, de unde am fugit care cum am putut către vest, supunându-ne umilințelor de cele mai multe ori. Cu toate acestea ne-am bucurat de retribuții care ni se părea că ne recompensau munca, măcar și numai din perspectiva diferenței valutare. Este semnificativ faptul că din acești bani trimiși acasă, putea crește pib-ul întregii țări. Despre ce vorbim aici? Cât să mai fie tolerată această gargară demagogică a neocomuniștilor?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.