Am fost optimistă și pozitivă dintotdeauna. Am văzut mereu partea plină a paharului, chiar și când paharu’ era spart. 🤪
Am avut mereu credința că totul se rezolvă, că întotdeauna este o soluție și că, chiar și din situațiile cele mai disperate, cumva voi reuși să răzbat. Să ies la liman. Și chiar așa a și fost, dealtfel. Bine, e și-un strop de nebunie, de inconștiență în optimismul ăsta-l meu. Mama-i zicea umblat cu capu-n nori, Adi-i zice văzduhism, mulți îi spun idealism. Io însă continui să cred că, odată ce-ți setezi niște intenții, dacă ești consecvent și răbdător, hotărât și determinat, ai toate șansele să le transformi din intenții, în fapte. Odată ce decizi că viața asta-i faină, că avem o mulțime de motive să fim recunoscători și fericiți, așa devine. Viața. 😉
Dacă însă abordezi orice situație cu: ” Da, dar…”, ți-ai tăiat din start orice șansă spre depășirea și rezolvarea ei.
Realismul este bun. Păstrarea capului pe umeri, rămânerea cu picioarele pe pământ, la fel. Da’ cu măsură. Fără exagerări. Pentru că atunci riscăm să dăm în pesimism.
Și pesimismul nu ajută defel. Văzutul doar a părții goale a paharului, punerea răului înaintea binelui le consider (io, optimista incurabilă 😜 ) frâne, nefolositoare și nebenefice. Dacă stăm permanent să ne gândim la ce s-ar putea întâmpla „dacă” (fix ca-n povestea drobului de sare), și vedem peste tot doar pericol, probleme, dificultăți, nefericire și greutăți, asta și devine realitatea noastră.
Și nu-i mai bine-atunci să fim optimiști?
Da, știu, suntem crescuți cu deviza: „Viața-i grea – oamenii-s răi!”, dar ce-ar fi să-ncepem să mai gândim și invers? Să inversăm deviza, s-o transformăm în: „Viața-i minunată –oamenii-s faini!”? Să nu mai vedem peste tot doar dușmani, doar pericole, doar răutate și urâțenie?
Ce-avem de pierdut? O realitate înfricoșătoare?
Io prefer să văd lumea colorată-n roz. Chiar dacă nu-i, o fac să fie.
Da, știu, îs văzduhistă, optimistă incurabilă.
Și așa o să rămân. Pentru că-mi place realitatea mea, care nu-i perfectă, da-i „trăibilă”.
V-am țucat!
O săptămână minunată să avem!
Cu drag și cu iubire,
Aura – optimism și pozitivitate
04/11/2019
Hamme
„Nimic nu-i poate opri pe oamenii cu atitudine pozitivă. Nimic nu-i poate ajuta pe cei cu mentalitate greșită.” – Thomas Jefferson
Ce frumos!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare bine că-ți place! Mulțumesc, Bianca! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suntem în aceeaşi „gaşcă”. De azi şi eu sunt văzduhistă, că tot nu avem un nume pentru felul ăsta de-a fi 😀
Te pup, Aura!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yeee! Welcome to the club! 😉 Te pup și io, văzduhisto ce ești! 😁😍🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Io prefer să văd lumea colorată-n roz. Chiar dacă nu-i, o fac să fie.” – O fac și eu… poate nu pe roz dar ca un curcubeu precis….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, daaa! Și mai frumos! 🌈🌈🌈🌈
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🥰🍂💋
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Viața-i grea – oamenii-s răi!” – doar n-o fi ușoară și doar n-or fi buni.
ApreciazăApreciază
Pentru mine, în realitatea mea, da. 😉☺️😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sunt foarte de acord! Vedem ceea ce ne pregătim sufletește să vedem. Și mi se pare corectă sintagma „în realitatea mea”, pentru că este una mare, adică o realitate care ne încorporează pe toți laolaltă dar mai există și micile ochiuri cu realități, așa cum sunt percepute de fiecare. Am mers o dată când eram în deplasare, împreună cu un pădurar și familia lui la biserică. Am stat firește laolaltă eu și el, în zona destinată bărbaților. În drum spre casă, erau curioși cu toții să-mi culeagă impresiile. -A fost foarte bine, le-am răspuns. Mi-a plăcut mult. -Păcat numai, adaugă el, că vorbeau ăia de lângă noi despre meciul de aseară și n-am putut să înțeleg nimic din slujbă. Altădată a fost și mai frumos…
Am tăcut pentru că nu știam cum să-i spun. Eu nu auzisem nimic despre niciun meci, deși cum spuneam, stătusem alături amândoi. Mă lasasem cuprins de atmosfera slujbei și în realitatea mea, ceilalți nu existaseră.
Se poate să mă primiți și pe mine în clubul văzduhiștilor? Eu îmi spuneam aerian 🙂 dar parcă nu sună la fel de bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O daa! Cum să nu! Văzduhistii-s cei care colorează lumea, doar! Și tu, Condei, cu siguranță ești unul dintre ei! Welcome to the club! 😉 😍🤩🥰
ApreciazăApreciază