Piticot

Piticot… Vă mai amintiți? 

Pentru ăștia tineri, care habar n-au ce e, nu, nu-i o relicvă dezgropată, nu-i vreun OZN…

Așa ne jucam noi, în copilărie, în serile ploioase, reci și lungi de toamnă.

În cuptor prăjeam sâmburi de bostan, stropiți cu apă și sare „din aia mare”, pe plită sfârâiau merele coapte și noi dădeam cu zaru’, fericiți sau supărați, depindea de ce zar ieșea…

Socializam altfel. Mult mai bine decât azi. Face-to-face...

 

N-aveam televizoare, n-aveam „smartphone”-uri și, evident că n-aveam nici internet. Câteodată (de multe ori, de fapt!) n-aveam nici curent, că „se lua” pentru economie, și-aprindeam atunci lumânări, lanterne, lămpi cu gaz…
Ne-adunam în jurul jocului, pe jos, râdeam, ne mai și supăram, dar trăiam frumos. Simplu. Fără false pretenții, aroganțe și obraznicii. Eram toți „de-o samă”, nici unu’ nu era mai cu moț sau mai răsărit. Eram prieteni, eram tovărăși, eram doar… piticoți.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

02/11/2019

Reclame

9 gânduri despre „Piticot

  1. E adevarat, dar sa nu idealizam. Ne mai si certam, ba ne mai si cafteam chiar. Si eu ma ofticam uneori la jocuri, aveam un temperament teribil, maturam toate tablele cu mana, de la astea c jetoane pana la piesele de sah, zburau toate. Culmea e ca la „Nu te supara, frate” jucam cu mult mai mult calm, chiar inspirat numele acelui joc. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.