Relația mea cu Adi nu-i perfectă, nici pe departe. Ne certăm, ne spunem of-urile, ne împăcăm și ne iubim, și-apoi o luam iar de la capăt. Suntem doi oameni care, pe lângă faptul că se iubesc, se mai și respectă și se apreciază unul pe celălalt; care au ales să tragă la aceeași căruță. Pentru că atunci când unul trage „cea!” și altul „hăis!”, relația n-are cum să meargă (sau merge opintit), indiferent cât de mult te-ai iubi, respecta și aprecia unul pe celălalt.

Am avut momente în care-i reproșam lipsa de implicare, că de cele mai multe ori mă lasă să mă descurc singură, că nu-i prezent, nu mă susține ș.a.m.d. Dar apoi am înțeles un lucru, care a schimbat relația noastră foarte mult. Adi este lângă mine, mă susține, mă sprijină în fiecare moment. Prin simplul fapt că merge și muncește, întreține familia și aduce banii în casă, este implicat. Noi, femeile, avem mai nou tendința să minimalizăm rolul și contribuția bărbatului în casă, trend-ul actual este că noi le facem pe toate, creștem copiii, muncim, facem cumpărăturile, gătim, spălăm, facem curat. Nu neg sau contest faptul acesta dar, să nu uităm că și bărbații noștri contribuie cu ceva, nu-s numai de decor. Nu mă refer acum la „căpușe”, la cei care trăiesc bine-mersi pe spinarea partenerelor, ci la cei care-s mai mult absenți din motivul că muncesc pe rupte, care poate că nu-s acolo, să spele vase cot la cot, să facă mâncare și să educe copiii, dar întrețin familia și, datorită muncii lor, facturile-s plătite, copiii-s hrăniți și îmbrăcați, rata la casă și mașină e plătită etc. Sunt acei bărbați care trag la aceeași căruță cu partenera lor. Și, după mine, asta-i cea mai mare dovadă de iubire pe care-o pot ei oferi.

Să nu-mi sară-n cap acum feministele, că ele pot să-și întrețină familia și singure, că fac și dreg. Bravo vouă, am fost și eu la fel dar știu acum că nu-mi place. Să port io pantalonii bărbătești nu-mi mai convine,  prefer să rămân femeia care trage cea, nu hăis.

Așa cum și noi înflorim când bărbatul nostru ne iubește, ne spune „Mulțumesc pentru masă!”, la fel și ei devin mai puternici, mai împliniți de iubirea și-aprecierea noastră, decât la reproșuri și la lamentări.

Nu, relația mea cu Adi nu-i perfectă. Dar măcar ne străduim.

Și femeia, și bărbatul, au un rol într-o familie. Haideți să nu le mai încurcăm. Și, mai ales, să ne dăm seama că tragem la aceeași căruță, nu unul „cea!” și altul „hăis!”…

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

30/10/2019

#TrăirileAurei le găsiți pe site-ul editurii #Libris. Mulțumesc!

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu