Călătoria asta neprevăzută mi-a adus atâtea bucurii!

Nu pot spune c-am plecat fără frică, după atâția ani să pleci singură, de capu’ tău, n-a fost chiar ușor. Bine, nici greu, doar mă duceam (de data asta!) în țara mea, nu? Da’ o țâră recunosc c-am strâns din cur…

Obișnuiți să trăim în pătrățica noastră, fără să ieșim din cunoscut, stând în apa călduță și liniștită a zonei noastre de confort, orice pas în afară ne neliniștește, ne provoacă și ne testează. Învățăm lucruri noi, întâlnim oameni noi, trăim experiențe noi. Iar totul e spre binele nostru, de fapt. Frica de necunoscut ne-oprește de prea multe ori. Când la un pas distanță sunt experiențe foarte faine, e păcat să ne-mpiedicăm, să ne oprim în bot. Pasul ăla e de multe ori decisiv. Îți schimbă viața.

Călătoria asta neașteptată m-a scos din zona de confort dar… m-a îmbogățit. A fost o experiență foarte faină, pe care-i musai s-o repet.

Testați-vă limitele. Ieșiți din zona de confort. O să vedeți de ce sunteți în stare doar când vă asumați niște riscuri, când faceți ceva ce n-ați mai făcut, sau nu ați mai făcut de(prea)mult.

N-o să aveți decât de câștigat. Nu mai fugiți de situațiile incomode ci înfuntați-le. Teama de nou ne ascute simțurile și instinctele de supraviețuire, ne crește capacitatea de adaptare, ieșim de pe pilotul automat și… evoluăm.

Pentru că rămânând în pătrățica noastră, în apa aia călduță și confortabilă, trăim într-o iluzie. Zona de confort devine o închisoare, noi devenim prizonierii propriilor noastre vieți, uitând să vrem – și că putem! – mai mult.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/10/2019

Hamme.