Trăiți!

Nici nu ne dăm seama cât de tare tânjim după viață. După bucurie, veselie și umor.

Suntem bombardați cu știri apocaliptice, cu dezastre naturale, cu îndemnuri la rasism și intoleranță, cu filme ce abundă de răutate, cruzime, împușcături, monștri fel de fel, cu reclame la medicamente (măi frate, cum 90% din reclame să fie doar la pilule?), suntem manipulați, împinși, trași, călcați, rupți în bucăți și-mprăștiați în patru zări.

Dar, așa cum ajunge o adiere, o undă, o picătură să transmită vibrația, așa și voia bună, râsul, bucuria, umorul, se transmit mult mai rapid. Devin molipsitoare.

Ne lipsește atât de mult lejeritatea, firescul și veselia! Suntem atât de încruntați, preocupați și de-nchistați în noi, în dramele noastre, încât uităm să fim și altfel. Uităm, pur și simplu, să trăim.

Toți avem probleme, nimeni nu-i scutit de ele, dar contează felul în care reacționăm.

Dacă ne impacientăm, ne isterizăm și ne dăm cu curu’ de pământ, nu grăbim nici rezolvarea lor, nici nu le facem să dispară. Din contră, le agravăm. Nu zic să le tratăm ca pe o bagatelă, dar, detașându-ne și privindu-le ca pe ceva firesc, găsim și rezolvarea mai rapid, devenind mult mai eficienți.

„Cum e posibil așaaa ceva?!”. Păi uite că e. Dacă dai un pas în spate, îți dai seama cât de tâmpită-i întrebarea. Dacă s-a petrecut, înseamnă că a și fost posibil, nu? Și-atunci ce rost mai are întrebarea? Ce sens? Să-ți alimentezi tu singur indignarea? Starea de nervi și de frustrare? Să torni gaz peste foc? Și ce rezolvi?

Așa făceam și io, de fiecare dată când ceva ieșit din comun se petrecea, petreceam și io zile-n șir măcinând întruna, frecându-mi creierii cu-aceeași întrebare fără rost: „Cum e posibil așaaa ceva?”.

Acum știu să dau un pas în spate și să pun o altă întrebare, să-nlocuiesc cum-ul, c-un de ce. „De ce s-a petrecut așa ceva? Ce trebuie să-nvăț din asta?”.

E mult mai benefic.

Ieșiți din drame inutile. Nu vă mai irosiți. Râdeți, mai oameni buni, mult și des. Faceți mișto (da’ fără răutate!) șicanați-vă, bucurați-vă unu’ pe altu’, fericiți-vă, faceți glume, spuneți-vă bancuri, descrețiți-vă frunțile, luminați-vă ochii.

Fiți veseli. Fiți… lejeri. Firești.

Trăiți!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

21/10/2019

Hamme.

unda

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

3 gânduri despre „Trăiți!

  1. „Your attitude, not your aptitude, will determine your altitude” – Zig Ziglar
    Mi-a plăcut mult citatul și mi s-a părut că vine bine lângă ideea articolului.
    Eu aș scurta românește: „detașarea determină bunăstarea”.
    O săptămână frumoasă! 😘

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.