Amintiri pline de culori.
Și lacrimi.
Atât de frumoasă-i toamna!
Și-atât de plină,
cu tot ce vrei.
Sau nu vrei…
Copaci colorați,
alei pline de umbre
și frunze uscate.
Cerul albastru,
ce-l vezi printre crengi,
e locul spre care privești cel mai des.
Suspini. Și-apoi taci.
Acolo-i cineva, departe,
plecat.
Și-i mult prea departe de-atingerea ta.
Și totuși e mângâierea
și alinarea din toamna asta,
Ce poate că nu-i la fel de colorată,
cu siguranță-i mai tristă,
și mai bogată.
Cu amintiri.
Cu drag și cu iubire,
Aura.
04/10/2019
Reclame
Doamne, ce culori…! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Issa. Da, culori pline de amintiri. 🙏❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sint de la noi pozele?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la mine din parc, în Hamme. 🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să nu uităm nici de ploi, cu culoarea lor. 😉
Frumos e la tine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da Petru, ieri însă n-a plouat la mine, deși stătea cerul gata-gata să se reverse…
Mulțumesc! Chiar că-i frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase culori are toamna „ta”. Fotografiile sunt superbe, dar ultima este pe inima mea.
O zi buna!😀♥️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult! O zi faină și ție, Ina! 🙏❤️🌹
ApreciazăApreciază