Inimi II

Aura B. Lupu

Am avut momente în viața asta când mi-aș fi scos inima din piept cu mâinile goale, doar să nu mai simt durerea sfâșietoare, ce-o scofâlcea și-o transforma într-o bucată de carne sângerândă.

Pieptul era prea mic, prea strâmt; durerea radia prin tot corpul și fiecare părticică din el pulsa de durere. Ochii ardeau plângând fără lacrimi; buzele crăpate și mușcate până la sânge rămâneau mute, oprind orice vaiet și fiecare suspin.

Tăceam. Dar în mine urlam.

Zâmbeam. Dar în mine hohoteam.

Și durerea creștea cu fiecare bătaie de inimă…
Le simțeam nu doar în piept, bătând nebunește și galopând ca un cal de curse pe ultima lui sută de metri… Nu, le mai simțeam și-n tâmple și-n gât…

Aveam impresia c-o să-mi explodeze inima-n piept. Și-ntr-un fel eram împăcată. Liniștită. Măcar cu asta se oprea tot. Măcar astfel scăpam de durere…

Inima. Câte știe și câte ascunde! Cât de mare și…

Vezi articolul original 205 cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.