Suferință

Suferința-i greu de dus. E greu de purtat. Iar cei care ți-au provocat-o sunt greu de iertat. Nu imposibil, dar greu. Însă, ceea ce mi se pare absolut de ne-înțeles, ce mă lasă mută de uimire (și io nu-s ușor de amuțit, după cum v-ați prins!  ), sunt cei care râd de suferința ta. Pe cei care-o ignoră, o trec cu vederea, se fac că nu o văd, îi înțeleg, ba chiar le respect decizia. Asta e. Nu toți putem empatiza și nici nu-i nevoie. 
Pe cei care însă o iau în bășcălie, fac mișto, o bagatelizează, o ironizează, o prefac într-un flecușteț și te iau peste picior din cauza suferinței tale, regret, – sau nu, nu regret, de fapt! – dar nu pot. Nici să-i înțeleg și nici să-i respect. Pentru că asta mi se pare cel mai josnic, e lovitură sub centură. E ca și cum la suferința ta i-ar adăuga încă o greutate, i-ar lega încă o tinichea de coadă…
E ca și când ai râde de-un orb când se lovește de-o ușă, de-un surd când nu aude un semnal sau de-un retardat când nu-nțelege teorema lui Pitagora.
Hăhăiești și-l umilești din pricina handicapului pe care-l are, tu considerându-te superior, că ești întreg. Chiar?
„Eh, lasă figurile, ce atâta lamentat și văicărit? Ce atâta lacrimă și-atâta dor?”.
Iar tonul acid, gluma care se potrivește ca nuca-n perete cu subiectul abordat, umorul meschin și luarea-n bătaie de joc a ceea ce-ai vrut tu să transmiți, e LOW. E mârșav. E mișelesc. E lovitura sub centură.
Io v-am mai scriu vouă, dacă nu rezonați cu ceea ce scriu, săriți-mă. Dacă nu sunteți de-acord, criticați-mă. Da-n față, bre! Cu subiect și predicat! La obiect, direct, nu cu „mînușele”  și cu lovituri la gioale, că vedeți că și io știu să dau! Am învățat de mică să mă apăr, când mă luam la bătaie cu băieții, știu să mușc, știu să zgârii, știu să dau în locurile sensibile de nu mai știi apoi pe unde să ieși! Oi fi având io o „aură” de bunăvoință, da’ asta dacă nu mă calci pe bec! Să fii cu 100 de ani mai în vârstă decât mine, nu-ți permit să mă miștocărești!
Mai ales când încerci să-ți faci reclamă la articolele pe care io le-am scris!
Știu, iarăși mă repet, da’ văd că-i musai: în casa mea, pe munca mea, pe pagina mea, pe barba mea, nu-ți dau voie să te răhățești! Cât timp te comporți civilizat hai, poate că te tolerez…
Da’ când sari calu’… DISPARI! Rapid, până nu te-mproșc io-n cur, de nu te vezi!
Văd că de „amorezii” de ocazie, ce-mi trimiteau mesaje-n privat, am scăpat, am găsit rețeta postându-le mesajele.
Așa că și de căpușe, păduchi și tot felul de alți paraziți o să scap, am io ac și de cojocul lor!

Namaste!

(tot) cu drag și cu iubire, (da’ pentru cine vreau io!)
Aura B. Lupu
21/09/2019

Reclame

7 gânduri despre „Suferință

  1. Hmm,chiar și eu, persoană în scaun cu rotile sunt acostată în fel și chip de indivizi ciudați.Dă-le ignor de cum te abordează, sub masca de om bun, ei sunt vârcolaci…dacă e și haker și te pui cu el poate face mari stricăciuni.Renunță in start să comonici cu cine îți pare suspect și gata! O seară fără incidente să ai 🤗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.