Și s-a făcut toamnă în mine.
M-am copt.
M-am stors.
Urmează să m-așez p-un raft.
Să dau culoare și gust mâncării,
și vieții, în general.
Acră, amară, dulce sau acidă, roșie, verde, galbenă-gutui sau vineție,
toamna ce s-a făcut în mine, aduce de toate;
și e belșug.
De fapte și de gânduri bune.
Miroase a castane coapte,
a brumă; a dovleac fiert.
A must stors proaspăt,
a lemn ars.
A seară răcoroasă,
și a frunză ruginie.
E toamnă-n mine.
Și afară-i cald.
Cu drag și cu iubire,
E cald la tine-n vers, semn că-i cald şi-n suflet 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
(iarăși!) mulțumesc! Strâng căldură pentru la iarna…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E rodnică toamna…şi în versuri frumoase!Felicitări! 🙂 Te îmbrăţişez cu inima!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! 🙏❤️
Te-mbrățișez cu drag!
🤗🥰💝
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toamna. Te zgribulește cu fiori, doar pentru că nu e vară. Ei da, precedă iarna… Nu e vina ei. Ca și cum nu te-ai putea bucura de Duminică, pentru că e înainte de Luni. Dacă stai să te gândești, e plină de culori, arome și parfumuri. Iar soarele ei e moale și dulce. Are dulceața unei îmbrățișări a bunicii. De mângâierea aceasta mi-am amintit citindu-ți versurile, Aura…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ooo, mulțumesc Condei! Ce frumos! 🤗💝❤️
ApreciazăApreciază